Să ne reamintim de actualitatea Frăţiei Ortodoxe, iniţiativa lui Bartolomeu Anania. Document

În lumea ortodoxă românească se propagă cu un freamăt de izvoare limpezi, curate şi cristaline o mişcare religioasă identitară ce pare că se va transforma, pe viitor, într-un fluviu spiritual al dreptei credinţe. Frăţia Ortodoxă funcţionează din nou, deşi nu este tocmai cea care a dorit-o mitropolitul Bartolomeu Anania în vara lui 2008, când se înfiinţa pe baza unei iniţiative clujene din 1933. Demersul lui Bartolomeu Anania, care reprezenta aripa conservatoare din BOR a fost repede anihilată din exterior şi interior. În exterior a început un linşaj mediatic în frunte cu „ştergătorii de clanţe consulare străine” de la Hotnews, în care îl acuzau pe venerabilul mitropolit că doreşte reînfiinţarea unei organizaţii legionare făcând intenţionat confuzia neadevărată dintre Frăţia Ortodoxă şi Frăţiile de Cruce. Prin înfiinţarea la Cluj în 5 martie 1933 a Frăţiei Ortodoxe se dorea o resurecţie a ortodoxiei în societatea civilă românească, care să cuprindă toate planurile spirituale şi sociale ale vieţii româneşti. Era o Frăţie Ortodoxă a mirenilor fără conotaţii politice. Pe de altă parte, din interior iniţiativa a fost sabotată indirect de câţiva profesori universitari, unii dintre ei admiratori declaraţi ai lui IV Stalin sau „masoneri” de conjunctură, care confundau Lumina cu întunericul. Ei au aranjat o şedinţă de constituire în octombrie 2008, în sala „Nicolae Ivan” a Facultăţii Ortodoxe, în care au blocat înscrierea tinerilor în noua Frăţie Ortodoxă, majoritatea conducerii fiind oameni de peste 60 de ani, cu nostalgii naţional-comuniste, care confundau templu cu Biserica. Iniţiativa a decedat  în faşă atât organizatoric cât şi juridic.

Totuşi, ideea lui Anania nu a murit, aceasta devenind „sămânţa de muştar” care a căzut pe solul bogat al credinţei adevărate. Prin 2012 a luat fiinţă Frăţia Ortodoxă „Sfântul Gheorghe” la Mănăstirea Petru Vodă cu biunecuvântarea duhovnicului neamului Iustin Pârvu. Acest patriarh al ortodoxiei a binecuvântat în martie 2014 tinerii ortodocşi clujeni din jurul publicaţiei NapocaNews pentru ceea ce fac şi acţionează întru valorile tradiţiei şi promovarea dreptei credinţe. Recent Frăţia Ortodoxă a devenit o voce ascultată a mirenilor din BOR ce sancţionează derapajele ateiste din societatea şi politica românească, discriminarea pozitivă împotriva românilor din partea preşedintelui Iohannis, precum şi o punte de legătură dintre ortodocşii români şi cei sârbi, bulgari, greci şi ruşi. Recent cercetătorii Frăţiei Ortodoxe au descoperit în arhiva de presă a BCU statutul iniţial al Frăţiei Ortodoxe aprobat la Cluj, pe 5 martie 1933, şi publicat în „Foaia Diecezană”, organul eparhiei ortodoxe române a Caransebeşului, pe 7 mai 1933. Publicăm statutul Frăţiei Ortodoxe, care se dovedeşte de o actualitate stringentă în prezentul geo-politic românesc de astăzi: „Frăţia Ortodoxă Romană Ce trebue să fie ea? Statutele acestei asociaţii ortodoxe, aşâ cum au fost primite la congresul din 5 Martie dela Cluj, în articolul prim spun aşa: „Se înfiinţează o asociaţie religioasă pentru Românii ortodoxi din Mitropolia Ardealului, Bănatului, Crişanei şi Maramureşului sub numele: Frăţia Ortodoxă Română (F. O. R.). In amintitul congres asociaţia s’a şi înfiin­ ţat, — constituindu-se totodată — spre bucuria noastră a tuturora, iar Dumineca viitoare îşi va ţine adunările sale generale eparhiale. Noi o vom ţine Duminecă, 14 Mai a. c. după ameazi la orele 5 în sala de gimnastică a liceului „Traian Doda” din Caransebeş.

Iată care este scopul acestei asociaţii (Art. 2).
a) Să realizeze în viaţa personală şi familiară a membrilor săi învăţăturile Mântuitorului;
b) Să determine domnia principiilor creş­ tine ortodoxe în toate domeniile vieţii sociale;
c) Să afirme şi să apere în orice împrejurări credinţa ortodoxă, prestigiul şi drepturile ei în viaţa de Stat;
d) Să prevină şi să combată orice acţiuni dăunătoare Bisericii ortodoxe şi statului român întregit;
e) Să promoveze sentimentul de solidaritate şi de ajutor mutual între membrii săi;
f) Să întreţină cultul eroilor şi mucenicilor ortodoxiei româneşti;
g) Să păstreze tradiţiile şi datinele stră­ moşeşti.

La prima vedere s’ar părea că această grupare e de prisos într’o Biserică ce înmă- nunchiază pe toţi şi-i ocroteşte pe toţi! Credincioşii având normative din poruncile ei şi învăţăturile sfinte ale Mântuitorului Christos, au toate mijloacele de mântuire înlăuntrul Bisericii.

De altă parte elementul mirenesc — vizat cu deosebire în această frăţie — în organizaţia noastră bisericească are cele mai largi posibilităţi de participare Ia viaţa ei. Şi totuş. O asociaţie mai mult, este un aliat mai mult. Iar răul astăzi e cu mult pie*-. mare decât să renunţăm la orice sprijin, la orice alianţă împotriva lui. Bisericii, în calea sa îndreptătoare de vieţi, uşurătoare de necazuri, totdeauna îi este binevenit un concurs sincer şi desinteresat.

Căci aceasta dorim să devină frăţia noastră: o punere de umăr la umăr, ca Adevărul Ini Christos — propovăduit de sfânta biserică ortodoxă — să poată fi realizat cât mai curând între noi aici pe pământ.

„Frăţia ortodoxă română” ca o adevărată frăţie uneşte pe omul învăţat cu cel neînvăţat, pe cel avut cu cel lipsit; sfătuindu-i pe toţi Ia o viaţă cu adevărat creştinească, îi trimite să fie model de viaţă altora, să propovăduiască în graiu şi în faptă îndemnul de bine al Bisericii, rugându-se şi împlinind toate poruncile acesteia.

Ea nu este o instituţie care reclamă alegeri frământătoare de nervi, împreunate cu moravuri necreştineşti, ca alte multe. Nu este şi nu trebue să fie un simplu decor de figuri, simandicoase în vorbă şi aparenţă, dar fără fond creştinesc.

Ea este o .frlţie în cugete, simţiri, şi realizări creştineşti ortodoxe! Aşa o dorim înfăptuită, din tot sufletul nostru! „

Credem că iniţiativa lui Bartolomeu Anania de reînfiinţare a Frăţiei Ortodoxe trebuie dusă mai departe pe baza statutului din 1933. În câţiva ani Frăţia Ortodoxă poate deveni o mişcare de regenerare spirituală a românilor care să rezolve criza morală, să termine definitiv cu corupţia endemică din societatea românească şi să primenească clasa politică.

Ionuţ Ţene