Ambasadele României din UE sunt ultimele redute comuniste şi de interes personal

În ultimii ani am luat la cunoştinţă despre viaţa românilor din Diaspora europeană. Trebuie să recunosc că în marile capitale şi oraşe europene au emigrat de-a lungul anilor mulţi români harnici şi de mare valoare morală, care nu ne fac de ruşine în lume. S-au creat adevărate comunităţi româneşti în Diaspora, în jurul bisericilor ortodoxe şi greco-catolice, asociaţiilor culturale şi publicaţiilor de limba română. Repet de fiecare dată când scriu pe această temă că în Diaspora s-a născut a Treia Românie. Aceşti oameni trăiesc şi respiră româneşte şi credeţi-mă că sunt cu ochii pe tot ce se întâmplă în ţara lor dragă România, pe care o iubesc necondiţionat. Numeroşi români care erau critici faţă de valorile tradiţionale şi ierarhiile culturale naţionale în ţară au devenit în Diaspora adevăraţi naţionalişti care şi-au redescoperit originile şi rădăcinile. La sărbători, întrunirile comunităţii sau la biserică românii noştri din Diaspora vin de numeroase ori îmbrăcaţi în frumoase costume populare sau în deja celebra ie românească. Iar statul român în loc să fructifice colaborarea cu românii din Diaspora le pune beţe în roate. Autorităţile de la Bucureşti, în frunte cu Klaus Iohannis, profitorul votului din noiembrie 2014, în parteneriat cu premierul Victor Ponta, s-au înţeles ca să blocheze dreptul constituţional al românilor din Diaspora să voteze la alegerile prezidenţiale şi parlamentare. Românii din Diaspora vor trebui să se înscrie pe liste electorale cu şase luni înaintea votului, îngrădind astfel libertatea constituţională de a vota.

Mai mult, ambasadele şi consulatele României din capitalele ţărilor UE se poartă cu românii din Diaspora ca pe vremea comunismului. Înţesate de foşti securişti şi activişti comunişti şi cu funcţionari proveniţi pe filiera SIE sau a nepotismului endemic, reprezentanţele diplomatice româneşti au devenit redute ale conservatorismului osificat comunist de tip bolşevic. În loc să-i atragă pe români de partea României, ambasadele noastre îi alungă, îi triază pe interese de grup şi personale sau pur şi simplu îi ignoră. E cunoscut celebru caz de la ICR Paris în care s-au dat invitaţii pe şest conform intereselor personale ale funcţionarilor, iar românii care nu erau invitaţi pur şi simplu erau jigniţi cu apelative penale şi penibile nedemne pentru un corp diplomatic. Deşi a fost demisă şefa ICR Paris comportamentul discreţionar a personalului din ambasadele României în ţări UE s-a păstrat. Am mai scris despre înfiinţarea Securităţii Diaspora, în care unii români plecaţi „afară” sunt racolaţi de ambasade şi consulate pentru a semna contracte de colaborare, adică să-i toarne pe fraţii lor din Diaspora care sunt critici sau nu sunt de acord cu politica de manipulare a Bucureştiului. Pe baza acestor turnătorii mai nou se invită asociaţiile sau ziarele româneşti agreate la manifestări organizate de către reprezentanţele diplomatice ale României. Penibilă a fost reacţia ambasadei României la Roma care a invitat pe sprânceană românii şi presa agreată din Italia la întâlnirea cu preşedintele Klaus Iohannis pe timpul vizitei în peninsulă. Deşi a ieşit preşedintele României cu ajutorul Diasporei, Klaus Iohannis fuge de întâlnirea cu cei ca l-au votat în masă. Ambasada României la Roma a ales doar un grup de români atent selecţionat ca boabele de struguri pentru vinul ieftin, iar cei care nu inspirau încredere, adică marea majoritate a reprezentanţilor asociaţiilor şi ziarelor româneşti a fost lăsată pe dinafara ambasadei. Klaus Iohannis a preferat să se întâlnească cu circa 300 de români aleşi pe criterii de dinainte de 1989 ca să-l aplaude ca pe Ceauşescu pentru discursul său de circa şapte minute în care nu a spus nimic, doar a recitat un text de pe Faceboook.

La Ambasada României de la Viena nu s-a schimbat nimic de la alegerile prezidenţiale din noiembrie anul trecut. Aceeaşi înalţi funcţionari acriţi care organizează întâlniri cu reprezentanţii asociaţiilor şi presei româneşti pe criterii clinetelare şi de empatie personală. Se aniversează sau celebrează momente din istoria şi cultura românească, pe bani mulţi, din taxele şi impozitele românilor, doar cu aceleaşi asociaţii agreate de ambasador, consul sau rezidenţa SIE. Se fac evenimente culturale cu aceeaşi asociaţie culturală ani la rândul şi cu o prezenţă a publicului redusă şi cu efect mediatic zero. Pe mai departe Jurnalul Românesc, deşi cel mai citit şi influent ziar românesc tipărit şi online din Austria este publicaţia interzisă la manifestările ambasadei şi ignorată de reprezentanţele diplomatice din Viena. Pentru ambasadele României din Diaspora sunt două categorii de români, cei obedienţi care aplaudă şi colaborează pe modelul structurilor comuniste şi restul românilor, marea majoritate a lor, umilită şi ignorată. Consider că a sosit momentul ca asociaţiile româneşti şi presa românească din Diaspora să facă un front comun pentru o schimbare din temelii a reprezentanţelor diplomatice româneşti din ţările UE, care au rămas ultimele redute vetuste ale comunismului securist şi procesatoare a intereslor persoanele ale diplomaţilor numiţi politic de la Bucureşti.

Ionuţ Ţene