Modificarea Codului Penal. O decizie corectă şi democrată a parlamentului

Trăim vremuri cumplite ce îmi aduc aminte de anii 50, când comunismul de tip bolşevic şi presa de inspiraţie sovietică băga mii de oameni nevinovaţi la puşcărie. S-a ajuns să fie arestaţi oameni pe stradă, politicieni, parlamentari, afacerişti numai că aşa vrea un procuror, un şef SRI sau preşedintele străin de neam, Klaus Iohannis. Parcă în instituţiile de forţă ale statului lucrează din nou Ana Pauker, pe post de şef la DNA, iar Alexandru Nikolski la statul major al SRI. Numai că acum nu mai ascultă indicaţiile de la Moscova, ci de aceeaşi păpuşari, care s-au strămutat la Washington. Salut ca democratică şi în spiritul drepturilor omului decizia din plenul Senatului de a adopta amendamentul la Codul Penal şi cel de Procedură penală, prin care ”măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice”, înlocuind sintagma de ”suspiciuni rezonabile” din actuala lege. Amendamentul, semnat de senatorii Cristiana Anghel (PC), Ovidiu Donţu şi Ioan Chelaru (PSD) la proiectul pentru modificarea şi competarea legii nr. 286/2009, privind Codul Penal şi a legii nr. 135/2010, privind Codul de Procedură penală- L95/2015 a fost adoptat de plenul Senatului, după ce săptămâna trecută legea a primit raport de admitere în comisia juridică. Potrivit amendamentului, alineatul 1 al Articolului 202 din actuala lege, care prevede că ”măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă ”suspiciunea rezonabilă” că o persoană a săvârşit o infracţiune”, s-a modificat, prin amendament, cu următoarea formulare: ”măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă că o persoană a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală”. Noua formulare este ”mai apropiată de principiul de drept, consacrat, conform căruia cercetarea în stare de libertate este regula, iar dispunerea unor măsuri de arest să fie excepţia. Senatorii consideră că, în vechiul Cod de procedură penală, măsura arestării preventive faţă de un acuzat putea fi luată numai ”dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală”, iar în noul Cod de procedură penală, intrat în vigoare la 1 februarie 2014 9 articolul 233) condiţia de probe şi indicii temeinice a fost înlocuită cu cea de suspiciuni rezonabile.

Într-o democraţie consolidată parlamentarii reprezintă suveranitatea poporului, nu procurorii şi ofiţerii secreţi numiţi sau aleşi în urma unor compromisuri politice obscure. Dreptul omului la prezumţia de nevinovăţie trebuie să fie sfânt într-o democraţie. Nu poţi aresta oameni pe stradă doar pe suspiciunea de corupţie sau pe delaţiuni ordinare obţinute prin presiuni şi să-i ţi apoi cu lunile în arest pentru că aşa vrea orgoliul unui procuror ce vrea să obţină paşaport american. Pe procurorii sau ofiţerii SRI care greşesc cine îi ia la întrebări, ei de cine răspund când cetăţeni români arestaţi pe nedrept au câştigat la CEDO şi statul român, din taxele şi impozitele românilor, le plăteşte uriaşe despăgubiri. Normal ar fi ca procurorii, ofiţerii secreţi şi judecătorii care au greşit să plătească greşelile lor faţă de oamenii arestaţi nevinovaţi, nu bugetul de stat prin poporul român. E penibilă atitudinea de cerberi comunişti, de gardieni ai minciunii,  a unor jurnalişti români, ofiţeri acoperiţi, care scriu parcă la Scânteia comunistă a lui Silviu Brucan şi care la apelul bocancilor instigă la încălcarea drepturilor omului  prin arestarea unor cetăţeni nevinovaţi ţinuţi pe nedrept şi ilegal în arestul preventiv. Obligaţia morală a unui jurnalist e să apere statul de drept, democraţia şi drepturile omului, nu să ia pungi de plastic cadou şi să răspundă la apelul bocancilor serviciilor secrete, prizoniere unui grup „minoritar” ce le subordonează SUA. E o datorie de onoare pentru ca jurnaliştii să fie de partea cetăţenilor, a parlamentului ca expresie a poporului, nu a instituţiilor de forţă subordonate intereselor unor mari puteri trecătoare.

Ionuţ Ţene