O nouă gogoaşă de pomină la ICR New York

La sarbatoarea mondiala a cartii, BOOKEXPO AMERICA, in programul targului aparea si Romania. Harta ne arata un chenar mare, cu albastru si mov. Si m-am bucurat nespus ca ma voi intalni cu romani. Normal, ICR era organizatorul standului romanesc, anuntat ca a doua forta editoriala a targului dupa China, desi tari participante, in afara editurilor independente, au mai fost: Anglia, Italia, Spania, Mexic, Turcia, Polonia sau Corea, mari forte ale cartii, dar poate ca atributul romanesc se referea la intindere, la desfacere.

Din pacate, deceptia a fost la fel de mare ca si bucuria vestii. La locul indicat, unde ar fi trebuit sa fie pavilionul Romaniei, trona Disney Publishing si cat am strabatut targul in lung si lat, in cele trei zile de functionare, nu am gasit urma de Romania, care anul trecut avusese un stand cu titluri ce se vedeau de la distanta. O noua mare cacealma, marca ICR. Ma intrebau oameni, unde-i Romania? Ce sa le raspund? Acolo unde vedeti gogoase? Lansarile anuntate, cum ar fi ultimele carti semnate de Ana Blandiana si Klaus Johannis (am pus-o cu “un pas” inainte pe doamna, fiindca ea are lipici la presedinti!), au fost foc de paie, fum! Nu mai vorbesc ca BEA e un targ al pofesionistilor, unde ar fi trebuit sa fie prezenti profesionisti ai cartii din tara, pentru schimb de experienta, dar gogoasa a fost prea mare. Ce s-o fi intamplat, Dumnezeu stie! E alta pata pentru Romania, un mod rusinos de a o face pe cocosul, apoi de a da bir cu fugitii. Ar fi trebuit sa existe macar un panou, cu o scuza. Nimic insa.

Romania ar fi lipsit cu desavarsire de la acest ales eveniment daca nu prezentam eu cartea BRANCUSI IN AMERICA. THE CATALOGUE OF THE “UNKNOWN WORKS” si mai ales daca nu isi lansau gemenele Mihaela si Gabriela romanul WICKED CLONE, cu albumul omonim, sub o forma memorabila. Am fost singurii romani in acest gigantic paradis mondial al cartii. Carcotasii presei de la noi, care stau pe de laturi si doar dau cu cornul, trebuie sa stie, daca vor cumva sa conteze, ca este foarte greu sa scoti si sa-ti impui o carte aici, in America, unde concurenta este uriasa, dar mai ales sa dai viata unui amplu proiect ca WICKED CLONE, prezentat anterior (vezi art. Show Indiggo in Paradisul cartii).

In continuarea lui BOOKEXPO AMERICA s-a desfasurat un alt targ numit BOOKCON, axat exclusiv pe vanzare de carte. Am fost. Daca Romania ICR-ului o fi prezenta pe aici?, mi-am spus. Dar nu a fost, desi cacealmaua era anuntata si pentru acest event. Cred ca Minciuna romaneasca inca nu a mai avut asemenea slujitori de intors condeiul.

Sigur, diferentele dintre cele doua evenimente ale cartii au fost mari, ca intre Paradis si Purgatoriu, sa nu zic Infern, fiindca spatiul era acelasi, Javits Center, la fel de nobil. Dar am vazut ce deosebire exista intre GIFT si SALE, intre un eveniment pe baza de cadou si unul pe baza de bani. Parca nici cartile nu mai erau la fel cand vedeai pe masa fiecarei edituri preturile. Sigur, si intrarea a fost mai apropiata de punga oricui, dar invazia mare a fost de tineri, in special rotofei, care stateau prin tot locul si mancau. Toate bufetele erau asaltate si toti mancau. Parca venisera sa se ghiftuiasca, nu sa se bucure de sarbatoarea cartii.

Iar editorii se straduiau sa-i atraga pe cumparatori cu forme placute, tip entertainment, cum ar fi o ruleta, la care jucau cititorii si, pe rand, fiecare invartea roata si unde se opera acul ei, in dreptul unui titlu, cititorul respectiv primea cartea cu acel titlu. In alt loc, de la un microfon, o moderatoare punea citorilor cate o intrebare, iar cine raspundea corect, de pilda, in ce secole a trait Shakespeare?, primea o sacosa cu carti si alte daruri. Peste tot multi mascati, ca si personaje de epoca, din anumite carti care se lansau. Multa imaginatie pentru a transforma vanzarea de carte intr-un spectacol placut.

Insa eu puteam compara cele doua evenimente. Si am vazut ce mare deosebire este atunci cand in joc nu intra banul. Eu am apucat sa traiesc in copilaria mea intr-o lume in care totul se facea prin schimb de produse, nu pe bani. Unul isi dadea un porc pe o caruta cu lemne sau un sac de grau pe un sac de peste. Si tot asa. Schimb in natura. Munca era mai importanta decat banul. Si aici, la BOOKEXPO, am cunoscut placerea omului liber, de a se manifesta in libertate. Nu intamplator poporul spune ca in rai nu exista bani.

La BOOKCON insa a aparut deodata starea de umilinta a omului, cand pretul impunea o anumita distanta fata de carte. Iar in sectorul Marketplace exista chiar disperarea de a vinde. Vanzarea are ceva inrobitor. Oamenii nu se simt bine cand cumpara carti, in general, cand sunt dependenti de bani. Prin definitie, cartea este un produs al placerii superioare, al spiritului. Vorbim de cartile bune, nu de maculatura. Cartea pe bani a dus si la aparitia maculaturii, a cartilor licentioase, a kitsch-ului editorial, cand totul e de vanzare, cum bine a definit Andrej Wajda lumea in care traim.

De aceea iubesc utopiile. Si chiar am scris o carte Utopia, despre toate utopiile. De aceea cred ca WICKED CLONE imi continua Utopia, ba este una din cele mai fantastice utopii care s-au scris, fiindca te invata “how to deal with the evil”, adica e inocenta pura, magica, literatura curata, vindecatoare, care ofera leacuri impotriva raului.

Grid Modorcea,
Corespondenta de la New York