De Schimbarea la Faţă: Creştinismul românesc nu este stand up comedy ortodox

În ultima vreme s-a lansat o modă, care e în mare vogă în lumea noastră ortodoxă, de a se ţine conferinţe publice de către profesori teologi de la institute universitare într-o manieră modernistă, plină de umor şi de rumoare în sală. Lumea aleargă la astfel de conferinţe teologice ce ţin de o abordare soft a creştinismului, în care teologii conferenţiază ţinându-se de glume sau şotii, gesticulând larg ca şi actorii de comedie în adevărate şi letale stand up comedy ortodox. S-a ajuns la propriu să se calce pe picoare tinerii ortodocşi de la ASCOR şi nu numai, ca să participe la astfel de conferinţe ludice, tot mai îndepărtate de spiritul şi esenţa Ortodoxiei, în care se râde cu gura până la urechi şi cu mâinile pe burtă. Iar amatorii care filmează aceste scenete şi schiţe de umor caragialesc le postează pe youtube şi facebook, cu sute de mii de vizualizări. Vorba duhovnicului meu paroh, veteran ascorist: „dacă îi întrebi pe tinerii studenţi ce au înţeles sau reţinut de la aceste pseudo-conferinţe de stand up comedy, îţi răspund că doar au râs în hohote şi nu au reţinut chiar nimic din cuvântare. Sunt complet zăpăciţi…” În această primăvară am fost la mănăstirea Bistriţa de Neamţ, iar stareţul arhimandrit Luca Diaconu, făcea o critică acidă în cuvântul lui de învăţătură faţă de enoriaşii care în timpul Liturghiei vorbesc, se pozează sau bârfesc, în timp ce pogoară Sfântul Duh în biserică şi are loc epicleza, atunci când se frânge Trupul şi Sângele lui Hristos pe masa altarului. Nu l-am mai întrebat la sfârşitul Liturghiei ce părere are de moda aceasta în lumea unei părţi a tineretului ortodox de a se râde în timp ce se vorbeşte despre Tainele Sfinte şi sacrificul lui Hristos pentru mântuirea neamului omenesc. Răspunsul ar fi fost evident în manieră tradiţională, pe lina trasată cu smerenie şi cutremur sufletesc de către Sfinţii Părinţi.

Se pare că pe lângă ierarhia BOR se propagă o modă, un fel de curent de abordare „soft” a credinţei într-o manieră ludică, o tendinţă „uşuratică” promovată de tot felul de ecumenişti admiratori ai catolicismului şi protestantismului, care au votat cu Klaus Iohannis doar pentru că e nemţ şi lutheran de la care putem învăţa. De parcă sacramentele nu ar fi înveşnicite şi se pot reforma. Unii conferenţiari se visează poate un fel de Martin Luther redivivus?Cei care au propensiune spre o astfel de abordare de stand up comedy nu au înţeles nimic din esenţa şi mesajul Ortodoxiei. Nu poţi să faci glume şi să râzi când Hristos se frânge pentru tine pe Cruce şi pe masa altarului. De fapt aceste conferinţe ludice la modă obstruează pogorârea Duhului Sfânt în sala plină până la refuz de tinerii ascorişti. Ei nu mai pot vedea Lumina Schimbării la Faţă a lui Hristos pe Muntele Taborului, ci doar gesticulaţia unui teolog care îi face să râdă, de fapt să se rupă de spirit şi să fie legaţi trainic doar de lumesc şi material. Ortodoxia înseamnă jertfă, nevoinţă şi suferinţă pe calea îngustă a Crucii spre Mântuire. Când mai auziţi de conferinţe ortodoxe în care se umplu sălile şi se râde în hohote, să fugiţi cât mai departe. Astfel de scenete umoristice vă îndepărtează de adevărata credinţă strămoşească şi de Hristos. Când Hristos se frânge pe Cruce, noi creştinii ortodocşi ne rugăm şi plângem în comuniune spre curăţie şi Mântuire. Aşteptăm înfriguraţi Judecata de Apoi întăriţi în credinţă, nu în glume. Credința adevărată înseamnă jertfă, nevoință și suferință, acceptate cu bucuria Vieţii şi aşteptarea Învierii, care te apropie de Dumnezeu. Când credinciosul ortodox se împărtășește cu Sângele și Trupul lui Hristos simte o eliberare în energia necreată a lui Dumnezeu. De aceea, Bisericile Ortodoxe sunt pline de credincioși și cu harul credinței, iar cele catolice sau protestante sunt goale. Nevoința, jertfelnicia și suferința te încarcă cu Duhul lui Dumnezeu la slujbele ortodoxe. Aşa trebuie să fie şi la conferinţele teologice ortodoxe. Cred că acestea sunt pietrele pe care se înalță spre cer Biserica lui Dumnezeu: Ortodoxia, nu scenetele în maniera stand up comedy, care nu duc nicăieri şi la nimic/nihil.

Ionuţ Ţene