Cât dau și cât primesc de la stat județele Covasna și Harghita – Autonomia între vis şi realitate

Nu există activitate, de orice natură, de la adunări populare până la concerte de muzică şi întreceri sportive, în cadrul căreia partidele politice maghiare, asociaţiile şi organizaţiile tutelate de acestea să nu susțină nesesitatea obţinerii autonomiei. Toţi promotorii autonomiei pe criteriu etnic, a regionalizării pe provincii istorice sau ai federalizării României, fără excepţie, susţin că cererile lor pentru autonomie sunt îndreptăţite, deoarece judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, reprezentând aşa-zisul „Ţinut Secuiesc”, se pot autoîntreţine, pentru că produc mai mult decât primesc de la bugetul consolidat al statului. Din datele furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, în perioada 2008-2013, judeţele Covasna şi Harghita au primit la bugetul local sume cu mult mai mari decât cele cu care au contribuit la bugetul general de stat. Desigur, nu este în totalitate vina acestor trei judeţe că sunt printre ultimele din ţară ca situaţie financiară, fiind vorba de un complex de împrejurări care contribuie la acest lucru. Dar printre aceste împrejurări se numără și izolarea impusă de fanaticii „purității etnice” a zonei, inclusiv în plan financiar și investițional.

SITUATIA SUMELOR COLECTATE LA BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT SI A SUMELOR ALOCATE DIN ACEST BUGET PENTRU JUDETELE COVASNA SI HARGHITA

– milioane lei-
JUDEŢE / AN VENITURI COLECTATE DE A.N.A.F     SUME ALOCATE
COVASNA
2008 617,03                                                                816,95
2009 612,92                                                                 879,55
2010 597,90                                                                 903,37
2011 612,23                                                                 876,10
2012 647,13                                                                 869,52
2013 679,93                                                                932,52
HARGHITA
2008 931,27                                                             1.275,73
2009 921,68 1.                                                         385,29
2010 918,00                                                            1. 427,42
2011 896,80                                                          1.370,67
2012 978,24                                                             1.352,42
2013 1048,36                                                           1.428,40

(DATE OFICIALE, FURNIZATE LA CERERE, DE INS)

Se ştie că prin Legea Administraţiei Publice coroborată cu Legea Finanţelor Publice Locale, o anumită cotă din bugetul general se întoarce către fiecare judeţ. Suma de bani care se întoarce la fiecare judeţ este constituită funcţie de impozitul mediu pe venit colectat, de numărul de locuitori,la care se adaugă o cotă de 25% reprezentând suprafaţa fiecărui judeţ. Aceste sume alocate de stat fiecărui judeţ în parte sunt destinate pentru finanţarea activităţilor şi cheltuielilor instituţiilor descentralizate, precum şi pentru echilibrarea bugetelor locale.
Dar ce se întâmplă când eşti sărac şi ți se și „sortește” autogestionarea unor fonduri proprii insuficiente chiar şi pentru menţinerea pe linia de plutire a simplei existenţe? Și aici nu trebuie neglijat un fapt mascat voit sau ţinut într-un con de umbră de propagandiștii autonomiei etnice, şi anume alocările financiare importante de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pentru investiţii în infrastructură şi proiecte similare, care se adaugă la banii primiți de la bugetul central, de către cele două județe, suma reală fiind, deci, și mai mare. Pentru politicienii locali este de dorit, însă, să realizeze proiecte din fonduri de la bugetul naţional, decât din cel european. În felul acesta înfruntă și mai puţină birocraţie, folosind pârghiile politice deținute, și evită și verificările fiecărui bănuţ, venite din partea reprezentanţilor Organismului european de Luptă Anti-Fraudă (OLAF). Această realitate însă este ascunsă în mod intenționat, pentru a se folosi populaţia maghiară ca masă de manevră, îndoctrinată în spiritul „nevoii” de autonomie, necesară pentru a înlătura „exploatarea nemiloasă” a banilor celor două județe, pe care Bucureștii, care discriminează maghiari, o realizează.

Văzând datele făcute publice de instituţiile statului, „logica” cerinţelor autonomiste ne conduce către ideea că fie liderii locali sunt incapabili să managerieze eficient treburile judeţelor, fie nu există interes pentru dezvoltarea judeţelor, ci a propriilor interese. Asta înseamnă că autonomia ar fi la fel de ineficientă economic pe cât este de promovată prin neadevăruri, chiar și într-o lume a viselor revizioniste, în care aceasta s-ar acorda.

Gigi Stoian