Ziua Culturii Naţionale la Filiala Cluj. Recital de poezie clujeană

Vineri, 15 ianuarie, ora 12, la sediul Filialei Cluj a USR, va avea loc un Recital de poezie Sub semnul lui Eminescu. Participă: Horia Bădescu, Mariana Bojan, Gabriel Bota, Hanna Bota, Dumitru Cerna, Doina Cetea, Minerva Chira, Ion Cristofor, Ştefan Damian, Vasile George Dâncu, Mircea Goga, Genţiana Groza, Alexandru Jurcan, Rodica Marian, Daniel Moşoiu, Ion Mureşan, Marcel Mureşeanu, Ion Noja, Maria Pal, Iuliu Pârvu, Adrian Popescu, Constantin Rusu, Aurel Şorobetea, Ionuţ Ţene.

Cu acest prilej, va fi lansat Proiectul Scriitorul în cetate pentru anul 2016.

Va fi readus în atenţia celor prezenţi, în ideea unei reeditări, volumul Mihai Eminescu, 12 poeme pentru minte, inimă şi literatură, bilingv (româno-maghiar), editat de Filiala Cluj a USR în 2008 (cu vignete reproduse după ediţia princeps). Prima traducere din Eminescu se petrecea în limba maghiară şi la Cluj: în 1885, Sándor József publica în nr. din 25 decembrie al revistei Kolozsvári Közlöny poezia Atât de fragedă sub titlul Cseresznyefa fehér virága. De recitit articolul Eminescu în conştiinţa literară maghiară semnat de colegul nostru Dávid Gyula, în România literară nr. 7/2000, articol care începe aşa: „Nu de mult a trecut un secol de când una dintre poeziile celui mai mare poet român, Mihai Eminescu, a fost tradusă, pentru prima oară, în limba maghiară. Doar cinci ani mai târziu, acest geniu al poeziei a făcut primele cuceriri în limba germană, datorită tălmăcirii lui Carmen Sylva şi Mite Kremnitz, şi cititorul maghiar al ziarului clujean Kolozsvári Közlöny a avut plăcerea să citească în limba sa maternă poezia Atât de fragedă…, în tălmăcirea lui Sándor József, secretar general de mai târziu al Societăţii Maghiare de Cultură din Transilvania. Poetul mai are de trăit doar patru ani din viaţa sa zbuciumată. Aproape sigur că nu a aflat despre această modestă traducere, pe care o amintim azi doar ca o relicvă literară, ca un prim pas pe drumul glorios parcurs de «geniul poeziei române» în conştiinţa literară maghiară. Epoca aceea era în aparenţă «o eră a păcii fericite». Dar numai în aparenţă, căci această fericire era tulburată – între altele – şi de confruntări naţionale, de duşmănii între cei ce trăiau pe acelaşi pământ. Erau foarte puţini cei ce au fost adepţii acelei «cuceriri paşnice», a literaturii, din care făcea parte traducerea din Eminescu” […] „aici, pe meleagurile noastre carpatice, traducerea a avut şi va avea întotdeauna un mesaj în plus, unul civic şi istoric: îndemnul de a ne cunoaşte mai bine, cu scopul de a ne înţelege între noi.

NapocaNews