Al Florin Ţene, La braţ cu Andromeda

Neobosit animator cultural, creator şi preşedinte al Ligii Scriitorilor Români, Al Florin Ţene a exersat aproape toate genurile literare, fiind cunoscut atît ca poet, cît şi ca eseist, ori critic/istoric literar. În ultimii ani, activitatea sa scriitoricească s-a concentrat pe proza de largă respiraţie, astfel că au văzut lumina tiparului şase romane: Chipul din oglindă, Insula viscolului, Orbul din Muzeul Satului, Inelul de iarbă, Geamănul din oglindă şi Răzbunarea gemenelor, apărut cu doar cîteva luni în urmă.

Creaţia romanescă abia ieşită de sub tipar, La braţ cu Andromeda (Ed. Napoca Nova, 2016), are altă formulă decît celelalte. Dacă pînă acum scriitorul a ales o formulă în care acţiunea evolua pe două planuri, al naratorului-personaj şi al celorlalte personaje, recurgîndu-se la povestirea în ramă, de data aceasta avem un singur fir narativ, ce urmăreşte viaţa lui Gib I. Mihăescu. Pe de altă parte, în construcţiile romaneşti precedente, Al Florin Ţene intră în pagină cu existenţa sa concretă, uşor de documentat, reproducînd articole de presă, poezii, eseuri publicate anterior, însă, de data aceasta, propria biografie este subtil încorporată în ţesătura romanului. La braţ cu Andromeda este tributul pe care prozatorul îl închină celui pe care îl consideră magistrul său pe tărîm literar, Gib I. Mihăescu.

Drăgăşenean şi el, Al F. Ţene s-a născut la şapte ani după trecerea în lumea umbrelor a acestuia şi în copilărie a fost prieten cu fiica mai mică a scriitorului, Ioana, de la care împrumuta cărţile idolului său, în perioada cînd erau puse la index. Drama doamnei Mihăescu, alungată din casă şi obligată să trăiască cu fiicele ei în condiţii precare (ca Roşienii, bunicii scriitorului clujean) îl impresionează profund. Interviul luat Elenei Mihăescu, cenzurat la ora difuzării radiofonice, alături de marea dragoste ce i-o purta lui Gib şi scrierilor sale, l-au determinat să ia hotărîrea să îi dedice o carte şi o face, iată, la 80 de ani după moartea lui. Pe lîngă paginile consacrate de istorie şi critică literară pe care i le-au închinat lui Gib Mihăescu G. Călinescu, Ş. Cioculescu, T. Vianu ş.a., Al Florin Ţene a folosit ca sursă de inspiraţie cărţile recente închinate prozatorului şi a consultat filele din arhiva familiei Mihăescu, aflate la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu”, numeroase monografii vizînd în special localităţi din judeţul Vîlcea, precum şi surse din mediul virtual.

Scriitorul ni-l înfăţişează pe omul Gib I. Mihăescu ca pe un individ şters, ce trăia un destin comun, derulat mai cu seamă în cadrul universului casnic. Copil răsfăţat, elev indolent, student-problemă, mai apoi avocat ratat şi profesor fără vocaţie, în pofida stăruinţei tatălui său (avocat cu renume în părţile Drăgăşaniului), el nu a avut puterea de a lupta să îşi edifice o carieră strălucită. Nici ca moşier n-a demonstrat prea multe calităţi, deşi proprietăţile agricole asigurau bunăstarea familiei sale. Ca soţ şi tată, s-a dovedit prea puţin implicat. Toate acestea au şi o explicaţie obiectivă: starea fizică fragilă, la care se adăugau perioadele de depresie după moartea prematură a cîtorva fraţi. De altfel, boala care a marcat neamul Mihăeştilor îl atinge şi pe el, sfîrşindu-se la doar 41 de ani.
Dacă omul Gib pare construit mai degrabă din defecte decît din calităţi, gazetarul şi scriitorul Gib I. Mihăescu este conturat din linii de forţă, potrivite unui „monstru sacru” al literaturii. Pasiunea, patima pentru scris a stîrnit energii nebănuite în trupul mic, înflăcărînd obrajii mereu palizi. Spre a putea să se manifeste plenar ca artist al cuvîntului, se mută la Bucureşti. Cunoaşte devreme succesul, astfel încît este invitat să colaboreze la publicaţiile importante ale vremii – „Adevărul”, „Universul”, „Sămănătorul” etc. Mai mult decît atît, face parte din grupul de scriitori entuziaşti care s-au mutat din Bucureşti la Cluj spre a pune piatra de temelie a revistei „Gândirea”, în jurul căreia s-au adunat o bună parte dintre cele mai importante nume din cultura românească interbelică. Nuvelele şi povestirile lui Gib. I. Mihăescu contribuie la recunoaşterea valorii sale nu doar de cititori, ci şi de critica literară. Întemeietor al prozei psihologice la noi, este dezamăgit cînd constată că acest rol este atribuit de critică Hortensiei Papadat-Bengescu.

Alături de literatură, în viaţa lui Gib a mai existat o iubire ce i-a marcat întreaga viaţă: Luminiţa, prima fată sărutată în adolescenţă, devenită, metaforic, Andromeda. Spre sfîrşitul vieţii, Gib realizează că marea lui iubire a fost totuşi soţia sa, care l-a iubit necondiţionat. Totuşi, este atras pînă în ultima clipă de amintirea Luminiţei, prezenţă constantă în viaţa sa, dar în variantă idealizată, cu vagi străfulgerări de concret.
Istoria literară nu deţine foarte multe date din biografia omului Gib I. Mihăescu, iar Al F. Ţene umple golurile cu ficţiune, eroul căpătînd în roman o viaţă palpabilă. La braţ cu Andromeda este o biografie romanţată a scriitorului Gib I. Mihăescu, în care prozatorul clujean se întrece pe sine însuşi.

Voichiţa Pălăcean–Vereș