Al. Florin Ţene, La braţ cu Andromeda Viaţa scriitorului Gib I. Mihăescu, între realitate şi poveste

Volumul La braţ cu Andromeda. Viaţa scriitorului Gib I. Mihăescu între realitate şi poveste, publicat de Al. Florin Ţene la Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2016, este un roman care evocă destinul lui Gib Mihăescu în scurta sa existenţă terestră. Scriitorul, excelent narator al evenimentelor primei jumătăţi a secolului al XX-lea, evocă lumea provincială, dar prozaică din jurul lui Gib Mihăescu, mediu social care a fertilizat cultura română cu multe capodopere.

Al. Florin Ţene este o personalitate remarcabilă a culturii române, a cărei viaţă personifică în întregime paradigma omului de tip renascentist: poet, prozator, istoric şi critic literar. În percepţia mea, cunoaşterea biografiei autorului semnifică un element important în înţelegerea reală a operei sale. La un prim nivel al discuţiei, momente semnificative din viaţa autorului îşi pun amprenta în orice carte publicată de acesta. Numai în măsura în care cunoaştem anumite particularităţi ale vieţii autorului putem înţelege mai exact semnificaţia operei sale. În acest sens, biografia Preşedintelui Ligii Scriitorilor se confundă preponderent cu ultima sa carte.

Născut la Drăgăşani, la 13 iunie 1942, scriitorul a absolvit Liceul Teoretic din localitate în 1960, cursurile Facultăţii de Filologie a Institutului Pedagogic de trei ani din Baia Mare (1963- 1966), Facultății de Istorie la Târgu-Mureş (1966-1970) şi cursurile de Integrare Europeană la Bruxelles în anul 1999. Din acest moment biografia domnului Al. Florin Ţene, pseudonimul sub care publică, primeşte noi dimensiuni ştiinţifice şi ele impresionează conştiinţa culturală românească.

Este membru corespondent al Academiei Americano-Române de Ştiinţă şi Artă, din anul 2011.

Este membru al Societăţii Regale a Scriitorilor Români şi Belgieni

Este Preşedintele naţional al Ligii Scriitorilor, înfiinţată în 2006, cu 34 de filiale în ţară şi 12 în străinătate.

În anul 2011 a primit DIPLOMA DE EXCELENŢĂ din partea Senatului Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, pentru întreaga sa operă şi activitate în promovarea literaturii române.

În ianuarie 2012, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Filologie şi Fundaţia „Vasile Pogor” din Iaşi îi acordă DIPLOMA la Festivalul Internaţional Eminescu pentru lucrarea „Norocul literaturii române, Eminescu”.

Rar mi-a fost dat să citesc un roman mai bine documentat ca acesta, cu vervă academică care musteşte în fiecare frază, cu o multitudine de informaţii care abundă în fiecare localitate prezentată de scriitorul clujean. Naraţiunea romanului debutează în noaptea Anului Nou, când părinţii lui Gib Mihăescu sunt invitaţi la petrecerea ocazionată de intrarea în secolul XX, în incinta Primăriei Drăgăşani. În 1956, soţia defunctului scriitor Gib Mihăescu şi cele două fetiţe au fost evacuate din casa lor de către autorităţile comuniste şi mutate cu chirie într-un spaţiu insalubru. Primele contacte au fost stabilite de Al. Florin Ţene cu Ioana, fiica cea mică a scriitorului şi căreia i-a solicitat cărţi scrise de tatăl ei. Ulterior, în 1957, Al. Florin Ţene îşi propune să scrie un volum despre concetăţeanul său, fapt dificil de realizat în acea perioadă.

Vocaţia sa de istoric al culturii se reflectă în fiecare pagină a cărţii sale. În anul 1864 târgul Drăgăşani este ridicat oficial la rangul de oraş, care în 1876 avea 295 de familii. Primul iluminat public cu lămpi cu petrol a fost introdus la Drăgăşani în anul 1877. Biblioteca publică din Drăgăşani a fost inaugurată oficial în 1840, pe lângă scoala naţională din localitate. Cu eleganţa şi onestitatea ce-l caracterizează, Al. Florin Ţene oferă numeroase informaţii de natură istorică privind oraşul Râmnicu Vâlcea. Filonul său de istoric cultural reiese cu pregnanţă când menţionează că la 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi, se intonează pentru prima dată cântecul Deşteaptă-te, române! compus de Anton Pann pe versurile poeziei de Andrei Mureșanu Un răsunet. Admiraţia și sentimentul datoriei pentru adevăr în cultura română sunt reliefate printr-o analiză critică a revistelor „Semănătorul” şi „Viaţa Românească”, reviste care au avut un impact extraordinar în cultura română. Amănunte fascinante asupra personalităţii lui Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga şi George Coşbuc sunt prezentate într-o formulă modernă, esenţializate, toate acestea fiind conexate personalităţii lui Gib Mihăescu. Interesant în această secţiune a cărţii sunt explicaţiile tânărului Mihăescu privind eşecul său la studii în Râmnicu Vâlcea. „Eu mă simt strivit de viaţa cazonă din şcoli. Cărţile sunt osificate, fară o înţelegere faţă de fenomenele pe care încearcă să le explice, iar profesorii ne obligă să învăţăm pe dinafară, fără nicio logică lecţiile. Manualele de matematici sunt nişte instrumente de tortură. Cărţile sunt osificate, iar bieţii de noi ne uităm la ele ca la nişte moaşte. Iar profesorii, dragă tăticule, ne spun că ei nu sunt pedagogi, sunt….. profesori”. În pofida acestui eşec, tatăl său îl înmatriculează la Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova.

Analiza oferită de autor în această primă secţiune a cărţii este pertinentă pe fundalul unei diversităţi de surse informative. Al. Florin Ţene reuşeşte cu acurateţe să prezinte realităţile politice ale spaţiilor străbătute de Gib I. Mihăescu, fapt ce dovedeşte încă odată mobilitatea intelectuală şi stilul de romancier al Domniei sale.

A doua secţiune a cărţii, intitulată Început de drum, semnifică o manifestare erudită a calităţilor sale de prozator şi de romancier. Cu inegalabila-i modestie, autorul prezintă istoricul Facultăţii de Drept din Bucureşti, la care va studia Gib Mihăescu și semnificaţia Gării din Filaret la nivelul sensibilităţii colective bucureştene. Bun psiholog, Al. Florin Ţene, sugerează incompatibilitatea dintre caracterul sobru, realist şi intrasingent promovat de Facultatea de Drept şi viaţa de boem, de vagabondaj şi de apetit pentru iubiri efemere a lui Gib Mihăescu.

Capitolul intitulat Dumnezeu moare, când vorbesc armele este cel în care autorul intră în problematica amplă a intrării armatei române în Primul Război Mondial. Scriitorul reface evenimentele care prezidează implicarea României împotriva Austro- Ungariei. „În seara zilei de 14 august 1916, toboşarii, gorniştii, clopotele bisericilor, pe tot cuprinsul ţării, în sate şi oraşe, până în cele mai mici cătune din creierul munţilor, au început să anunţe marea mobilizarea. Începea Marele Război”. Al. Florin Ţene analizează principalele evenimente care au generat intrarea României în Marele Război împotriva Austro-Ungariei pentru eliberarea Transilvaniei. Reţine atenţia romancierului, mai ales, climatul mental la nivelul sensibilităţii românilor, fapt creat şi prin articolele de la Românul, Tribuna, Adevărul şi Epoca.

Explorând o serie de concepte strategice despre organizarea armatei române şi dispunerea sa în ofensivă pe arcul carpatic şi defensivă în Dobrogea, Al. Florin Ţene promovează o idee scumpă ethos-ului naţionalist: sacrificiul individului în slujba naţiunii. În aceste condiţii, viaţa individului devine o ofrandă pe altarul naţiunii, concept care îl determină pe Gib Mihăescu să se înroleze în armata română. Atitudinea tânărului conturează o lume tulburătoare ca formă de gândire şi angajare practică în slujba interesului naţional. Literatura română ne oferă, prin intermediul lui lui Al. Florin Ţene, un roman extrem de interesant, o reconstituire biografică remodelată literar, dar şi o reconstituire a societăţii româneşti din primele patru decenii ale secolului al XX-lea.

Autorul impresionează prin vastitatea informaţiei şi dozarea adecvată a acesteia în roman, sub lupa istoricului ajungând istoria coniacului, a Aşezământului Sfântul Spiridon din Iaşi, Regina Maria a României, gara din Piteşti, construcţia de căi ferate din România celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Reînmatriculat la Facultatea de Drept, întreruptă de perioada Marelui Război, viaţa lui Gib Mihăescu a consemnat acelaşi comportament: frecventarea cafenelelor, a bibliotecilor şi a mai multor redacţii culturale.

Capitolul Un alt început exprimă potenţialul incomensurabil al autorului de a ne dezvălui bogăţia sufletească a lui Gib Mihăescu, discursul moralizator la adresa societăţii contemporane, dilema sa permanentă între gloria scrisului literar sau profesia de avocat. Autoritatea literară a lui Gib Mihăescu este în devenire, el fiind prieten în cadrul redacţiilor marilor gazete bucureştene cu Ion Pillat, Cezar Petrescu, George Călinescu, Ion Agârbiceanu şi Lucian Blaga. Situaţia sa materială se complică prin decesul ambilor părinţi, el trebuind să gestioneze afacerile familiei şi creşterea fraţilor săi.

Toată această varietate de naraţiuni este realizată dintr-o perspectivă nouă, cu metodele antropologiei istorice. Descrierile lui Al. Florin Ţene sunt captivante prin implicarea afectivă a sa, ca oltean născut la Drăgăşani, prin coarda sensibilă a sufletului său care vibrează la orice schimbare de anotimp în Oltenia, la culesul strugurilor şi a recoltei de pe câmp. Aici Gib Mihăescu este dublat ca personaj de literar de mare succes de autorul acestui volum Al. Florin Ţene. Calităţile Domniei sale de sociolog se derulează în mod fructuos atunci când prezintă lumea de burghezi, viticultori, avocaţi şi negustori cu care Gib îşi petrecea timpul discutând. Boema literară este continuată şi prin înfiinţarea unui Cenaclu literar care îşi desfăşura activităţile acasă la Gib Mihăescu.

Partea a II-a a romanului este extrem de provocatoare, incitantă prin conţinutul său, prin imaginile lumii literare bucureştene, ea fiind într-un raport de continuitate cu expunerile din paginile anterioare. Prezenţa literară a lui Gib Mihăescu este apreciată de Zaharia Stancu, Radu Vulpe, Ilarie Voronca, Ştefan Neniţescu şi admisă în saloanele aristocraţiei literare ale timpului. După o prezentare amplă a monumentelor istorice de la Arnota, Bistriţa, a succeselor literare tot mai rodnice şi mai febrile, a grevei muncitorilor de la Atelirele C.F.R, Al. Florin Ţene, elucidând cazul Vasile Roaită, promovat drept erou de către comunişti, evidențiază indicii ale bolii grave ereditare a lui Gib Mihăescu. În urma unei răceli a activat tuberculoza ereditară, cu manifestări de o extremă violenţă. Comportamentul său s-a schimbat ca urmare a acestei maladii prin prezenţa insomniilor, culoarea cadaverică a obrajilor şi dureri în piept. Internat la spitalul „Martin Luther” din Sibiu, Gib Mihăescu a fost vizitat de Emil Cioran şi profesorul Traian Bratu, îngrijoraţi de evoluţia rapidă a bolii.

Finalizăm prezentarea volumului pe deplin convinşi că noua apariţie editorială semnată de omul de vastă şi erudită cultură Al. Florin Ţene semnifică un demers de mare anvergură ştiinţifică, demers care are misiunea de a consolida imaginea distinsului autor în peisajul cultural românesc. Dincolo de prospeţimea scrisului şi a stilului redactării volumului, recomandăm din tot sufletul, distinsului public, lecturarea acestei fascinante cărţi.

Prof. dr. Petre Din