Viciile sportulului

La începutul turneului de la Miami, Novak Djokovic, tenismenul nr. 1 al lumii, a declanșat o furtună în lumea tenisului, când a cerut ca fetele să fie plătite cu mai puțin, fiindcă meciurile lor se joacă cu terenurile aproape goale! Ba chiar și dacă pierzi din primul tur, tot pleci cu un sac de bani. Faptul este însă valabil și pentru băieți. Cu câteva excepții, tribunile sunt goale. Dar plouă cu dolari peste capul jucătorilor de tenis. De unde apar asemenea sume? Open-ul australian s-a jucat pe 44 de milioane de dolari! Turneul de la Miami a aruncat în buzunarele jucătorilor peste 6 milioane de dolari! Comparativ cu soarta altor sporturi, a altor sportivi, ca gimnastele sau patinatoarele, care cer o pregătire mult mai grea, e incredibil ce sume se pun în joc la turneele de tenis. Și se joacă cu tribunele aproape goale! Evident, recuperările nu vin din încasări la jocuri, ci din pariuri, reclame, transmisii TV, firme de echipament sportiv și, evident, bani negri, care se spală în aceste competiții non-stop, în care un turneu este mai umflat ca altul.

Nu e jucătoare sau jucător din top 50 să nu fi trecut de milionul de dolari. Toți jucătorii de tenis din tablourile principale sunt milionari! Woody Allen spunea că se duce la tenis fiindcă e un sport între milionari și asistă la el ca la un meci de box, fiindcă sportivii lovesc mingea de parcă ar da cu pumnul. Sigur, e un sport individual, nici un jucător nu reprezintă o țară (țările sunt trecute simbolic, ca să fie o distincție), fiindcă e impropriu să spui că Sharapova sau Azarenka reprezintă țările lor de baștină, când ele trăiesc și se antrenează de ani de zile în America (motivul real este că în Rusia și respectiv Belarus impozitele sunt mai mici), jucătorii se reprezintă pe ei înșiși. E treaba fiecăruia. Dar nu trebuie să ni se bage pe gât ce fenomene sunt, fiindcă nici un jucător nu contribuie la cultura țării lor, la progresul țării lor!

Halep a câștigat prin astfel de jocuri aproape 12 milioane de dolari, fiind o jucătoare modestă, cu insuccese în serie, fără să fi câștigat nici un Grand Slam, iar de doi ani nici un turneu important. Dar bani câștigă continuu. La Miamai a avut „o cădere psihică”, mereu are astfel de (s)căderi când pierde, și a pierdut la o jucătoare secundară, dar a plecat acasă cu peste 130 mii de dolari! E o jignire la adresa atâtor oameni capabili, ingineri, doctori, profesori, scriitori, ziariști, muzicieni, balerini, pictori, destoinici tehnicieni și meșteșugari, care trăiesc la limita subzistenței, deși munca lor este de folos public.

Mi-aduc aminte ce spunea Gheorghe Zamfir, cel mai mare adversar pe care îl cunosc al sportului, cât de inutil este pentru o națiune să dai cu piciorul într-o minge. Nici un gol al lui Hagi nu a ajutat la progresul țării noastre și nici un ghem al lui Halep, dar Țiriac i-a făcut cadou o mașină de ultimul răcnet, ce nevoie avea ea de această mașină, când are milioane, nu putea să o dăruiască unei instituții de cultură, unei școli, așa, a făcut un gest inutil, de paradă! Cu ce ajută fotbalul, zicea, viața oamenilor, cu ce ajută la purificarea de rău, la morală, cum ajută sportul să ieșim din groapă?

Sigur, există aici un amendament: sportul are rolul său, în primul rând este vital pentru sănătate, ajută la menținerea formei fizice și psihice a omului, e un stimulent pentru creație, dacă este făcut rațional. Evident, eu aș numi această activitate, nu sport, ci mișcare, mișcarea e necesară ca aerul. Evident, așa cum discutam o dată cu Țopescu, pe când eram colegi la TVR, el spunea că sportul este frumos să-l faci, nu să-i vezi pe alții cum îl fac. Tu stai nemișcat în tribună și alții aleargă. Să fii acolo, pe teren, e important. În Grecia antică, sportul se practica public la sărbătorile panateniene, forma incipientă a Jocurilor Olimpice. Întrecerile între sportivi, între cetăți, între popoare erau admirate și aclamate la aceste Jocuri. Dar întrecerile nu erau plătite, învingătorii primeau o cunună de ramuri de măslin sălbatic.

Transformarea sportului în afacere, în câștig material s-a petrecut în epocile moderne, mai ales în era televizorului și Internetului, când se practică efectiv pe bani. A dispărut natura lui umană, educativă și chiar estetică. A devenit o întrecere disperată pentru câștig, în care sportivii sunt un fel de monștri, cum sunt jucătoarele de tenis, mușchiuloase, lipsite total de feminitate. E o goană lacomă după bani. Frumusețea și altruismul sportiv au dispărut. În Grecia antică era admirat aspectul fizic, fiindcă sportivii se întreceau în… costumul lui Adam, adică se înfățișau dezbrăcați, nud, tocmai pentru a fi admirat trupul uman, fără să existe nici un complex al rușinii, fiindcă Jocurile se desfășurau sub patronajul unei divinități, Apollo sau Poseidon. În timpul Jocurilor încetau orice conflicte politice sau militare, se instaura „pacea olimpică”. Azi zeul adorat este Dolarul, războiaele sunt finanțate și de magnați din sport, iar urâțenia a devenit vedetă. Fotbalistul își vinde țurloaiele, vorba lui D.I. Suchianu, handbalistul brațele, boxerul bicepșii, nu mai vorbim de wrestling, trupul uman a devenit o sursă de câștig pentru alții, sportivii sunt sclavii epocii moderne, o marfă pentru amatorii de pariuri, un suport de carne vie pentru mafia sportului, dovadă și faptul că șefii, conducătorii federațiilor, sunt prinși făcând afaceri, vânzând meciuri, vânzând campionate, turnee, o corupție generalizată, din care nu lipsește nici drogul, așa cum nici de pe terenurile sportului alb și pur, tenisul, nu lipsește (vezi cazurile Nadal și Sharapova).

Mă impresionează americanul de rând, atunci când sunt mari meciuri de tenis, mari turnee, îl lasă rece. E afacerea lor, zice, nu mă interesează! Există chiar un canal special de tenis, dar nimeni nu se uită, nici când joacă Serena, în orice pub ai intra, sunt zeci de ecrane, dar nici unul dat pe tenis, toți urmăresc baschet, hochei, fotbal american, în general, sporturi de echipă, fiindcă majoritatea americanilor practică și ei aceste sporturi în parcuri sau pe terenurile de lângă locuințele lor.

Există, așadar, a distanțare și o privire cu subînțeles față de tenis, sport suspectat de afaceri necurate. Fiindcă majoritatea celor care îl practică, atunci când nu mai sunt sportivi sau antrenori, se transformă în „oameni de afaceri”, care trebuie să-și hrănească amantele, burtoiul și chelia.

Grid Modorcea
Corespondenţă de la New York