Episcopia Ortodoxă de Vatra, eparhie românească neinfestată de comunism pe pământ american

Puțină lume din România știe că în SUA există o episcopie ortodoxă românească, care își are originile în istoria colonizării cu români ardeleni a ”pământului făgăduinței” la începutul secolului XX. Episcopia Ortodoxă de la Vatra s-a întemeiat pe crezurile creștin-ortodoxe și idealismul românilor transilvăneni fugiți de sub ocupația austro-ungară. Acei români ardeleni dârzi au fost creionați într-un frumos film din perioada comunistă ”Petrolul, aurul și ardelenii”, în regia lui Dan Pița (1979). Episcopia Ortodoxă Română de la Vatra a rămas singura eparhie nealterată de comunism și jocurile securiste ale regimului bolșevic de la București, o oază de curăție ortodoxă pe teritoriul american, care nu s-a plecat la manevrele diabolice ale agenților ”satanei” trimiși din țară să pervertească credința strămoșească. Istoria eparhiei începe în 1904 când este menţionată prima parohie ortodoxă românească din SUA, în Cleveland, Ohio. Crescând ca număr, parohiile ortodoxe româneşti s-au constituit, în 1912, într-un protopopiat. În anul 1929, s-a pus, pentru prima dată, problema creării unei eparhii care să reprezinte mai bine comunitatea ortodoxă românească din SUA. Ideea s-a materializat în 1935, când a sosit la Cleveland primul ierarh al românilor ortodocşi din America, Policarp Moruşca. „Arestarea“ episcopului Policarp în România, în 1939, şi instalarea regimului comunist în anul 1945 au condus la scindarea comunităţii ortodoxe din SUA. Dezbinarea durează până azi, deși ”agenții” înmbrăcați în sutană, trimiși de regimul comunist de la București, au încercat s-o transforme într-o anexă a bolșevismului nivelator, care dărâma biserici în țară. În această perioadă, Ortodoxia română din SUA se afla în incertitudine. Gradual viaţa comunităţilor şi parohiilor ortodoxe române din America de Nord, s-a concretizat în scindarea Episcopiei Ortodoxe Române din America în două eparhii. În vederea rezolvării acestei îndelungate situaţii de criză, Sfântul Sinod a încercat trimiterea unui nou episcop. La începutul anului 1947, lucrurile s-au acutizat. Consiliul Episcopiei a făcut demersuri pentru clarificarea situaţiei lui Policarp, iar autorităţile bisericeşti de la Bucureşti erau pregătite să trimită un alt ierarh, în persoana lui Antim Nica, care se bucura de încrederea patriarhului şi a Guvernului. La 28 martie 1947, Congresul Special al Episcopiei, convocat la Detroit, a refuzat să accepte pe nou-numitul episcop al autorităţilor comuniste de la Bucureşti şi a hotărât întoarcerea la Constituţia şi Regulamentele adoptate la 30 octombrie-1 noiembrie 1932, de către Congresul anual de la Cleveland, votând astfel pentru autonomie administrativă totală faţă de Patriarhia Română. În mai 1950, s-a stabilit un nou Episcopat sub jurisdicţia Patriarhiei Române. În iunie 1950, acest nou Episcopat a fost înregistrat în Michigan cu numele de „Episcopatul Român Ortodox Autonom pentru America de Nord şi de Sud“.

Preotul Andrei Moldovan a fost trimis în secret la Bucureşti de un grup de opt preoţi şi a fost hirotonit episcop în Sibiu, la 12 noiembrie 1950. Reîntors în America cu directiva Patriarhală de a pretinde Episcopia, Episcopul Moldovan înregistrează, la 19 decembrie 1950, la Curtea Federală a Districtului Northern Ohio, o petiţie, pentru a i se da lui Episcopia. Episcopul Policarp i-a îndemnat în scris pe preoţii şi credincioşii români din America să-l primească pe părintele Moldoveanu ca succesor al său şi „unic episcop canonic“. În decursul deceniului cinci, Patriarhia Română a încercat, prin sistemul legal al Tribunalelor Americane, să obţină proprietate asupra Episcopiei Vetrei şi control asupra parohiilor şi bunurilor lor. În 1951, Congresul Episcopiei, întrunit în Chicago, a decis ruperea legăturilor cu autorităţile bisericeşti din România, şi alegerea teologului Viorel (Valerian) Trifa, drept Episcop-Vicar, un preot sfințit de credință, care și-a dedicat viața mărturisirii lui Hristos fără compromisurile la care erau supuși ierarhii ortodocși din țară. Cu această ocazie se afirmă independenţa Bisericii Ortodoxe Române din America, ruptă de Patriarhia Română supusă interdicțiilor regimului comunist. Pe 27 aprilie 1952, noul ales, Episcopul-Vicar Viorel D. Trifa este hirotonit în treapta Arhieriei, în Biserica „Pogorârii Duhului Sfânt“ din Philadelphia, de către un Sobor Arhieresc al Episcopilor Ucrainieni, condus de mitropolitul John Theodorovich, luând numele monahal de Valerian. Patriarhul Iustinian a trimis o telegramă episcopilor care participaseră la hirotonie, în care spunea că „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu este de acord cu hirotonirea lui Viorel Trifa ca Episcop. Tânărul Episcop-Vicar, un patriot recunoscut și un mărturisitor desăvârșit, Valerian Trifa, ştia că episcopul ce nu face parte dintr-un Sinod al Episcopilor este necanonic. De aceea, una dintre preocupările sale funciare era rezolvarea „canonicităţii“ sale şi a Episcopiei pe care o conducea. În martie 1960, când cererea Episcopiei de a fi primită sub jurisdicţia duhovnicească a Mitropoliei Ortodoxe Ruse (albe) a fost aprobată de Sf. Sinod al Episcopilor din New York. În toamna anului 1958, Valerian Trifa a devenit episcop titular al Episcopiei de la Vatra. În 1960, Episcopia Română a fost primită în OCA (Consiliu Bisericilor Ortodoxe din SUA) ca dioceză separată. Între timp, Patriarhia Română de la București a acționat pentru întărirea eparhiei de la Michigan, care aparținea de regimul comunist. În 1966 a fost ales în scaunul episcopal arhimandritul Victorin Ursache. Acesta, între anii 1956-1966, a fost superiorul Misiunii „Ierusalim“ din Statele Unite, precum şi profesor la Seminarul Teologic din South Canaan, Pennsylvania. La 11 iunie 1973, episcopul Victorin Ursache a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop. Arhiepiscopul Victorin s-a retras din activitatea pastorală în februarie 2001, iar la 16 iulie 2001, a plecat la cele veșnice. Aici intervine misiunea BOR de la București care dorea desființarea Episcopiei autonome de la Vatra, care nu recunoștea ocuparea țării de către comuniști. Proaspăt ieșit din pușcăria de la Aiud, tânărul călugăr Valeriu Anania este trimis de patriarhul Iustinian în SUA să întărească Episcopia ce aparținea BOR de la Michigan și să destructureze pe frații fără compromisuri de la Vatra. Povestea conflictelor inter-românești ortodoxe sunt cunoscute din ”Memoriile” lui Valeriu Anania. Securitatea comunistă are succes, reușind prin manevre oculte și financiare să-l compromită pe episcopul Valerian Trifa, acuzându-l că a fost lider legionar. Securitatea și Ceaușescu îl implică pe Mozes Rosen, care depune mărturie în SUA, la proces împotriva lui Valerian Trifa, deși nu l-a cunoscut niciodată pe acesta. Înlăturarea lui Trifa a fost un succes pentru regimul comunist în complicitate cu unii ierarhi de la București.

În 17 iulie, 1950, Viorel Trifa a intrat în Statele Unite ale Americii sub ‘Actul de Imigrare pentru Persoanele Refugiate’. În 1975, Departamentul de Justiție al Statelor Unite l-a acuzat pe Arhiepiscopul Valerian că a intrat în Statele Unite sub declarații false, ascunzându-și apartenența la Mișcarea Legionară. Dovezile pentru acuzații au fost trimise de către guvernul comunist român, pe care FBI și Departamentul de stat american le-au luat de bune, deși erau mincinoase. CIA și FBI știau trecutul lui Valerian Trifa încă din anii 50, când s-au folosit de patrioții români ca să-i parașuteze în România vândută, trimițându-i la moarte sigură. În 1980, pe măsură ce acuzațiile legate de trecutul său se intensificau Arhiepiscopul Valerian a ales, pentru liniștea și pacea diocezei sale, să se retragă din fruntea Episcopiei Române, renunțând la cetățenia sa americană și a părăsit SUA. A părăsit Statele Unite în 1984 și și-a stabilit rezidența în Portugalia. A murit acolo trist, de inimă, în data de 28 ianuarie 1987. I-a succedat succedat la conducerea Episcopiei de Ep. Nathaniel (Popp) în 1984. Înlăturarea lui Valerian Trifa, un adevărat mucenic, a fost sărbătorită de agenții Securității comuniste de la București, că au reușit să înfrângă în America un om a cărui viață a fost dedicată doar credinței românilor ortodocși și lui Hristos.

În 1980, Congresul Episcopiei de la Vatra Românească a ales, la Congresul electoral de la Clevaland, Ohio, arhiereu-vicar pe părintele Nathanael Popp, hirotonit în acelaşi an în Catedrala „Sfântul Gheorghe“, din Southfield, Detroit, Michigan, cu titlul de Episcop de Dearborn. De asemenea, Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, martir al închisorilor comuniste, după un an de la eliberare, a emigrat în SUA. Aici a slujit ca preot în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Americii de la Vatra, nealterate de comunism și ateism. Din 1989 a avut sub încredințare Parohia “Sfânta Cruce” din Alexandria, Virginia, dedicându-se creștinilor români, până în ultima clipă.

La începutul lunii iulie 2008, în Grass Lake, Michigan, a avut loc cel de-al 76-lea Congres al Episcopiei Ortodoxe Române Vatra Românească din America. Congresul a luat în discuţie propunerea de unificare a celor două eparhii româneşti din America, respectiv Episcopia Ortodoxă Română (Vatra Românească), aflată sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe din America, şi Arhiepiscopia Ortodoxă Română din America şi Canada, aflată sub jurisdicţia Patriarhiei Române. Cele două structuri episcopale româneşti, despărţite, din punct de vedere jurisdicţional, încă din anul 1947, au făcut astfel paşi importanţi spre unitate. Propunerea a fost stipulată în documentul comun, rezultat în cadrul întâlnirii comisiei de dialog dintre cele două eparhii româneşti din America şi Patriarhia Română. În cadrul declaraţiei comune, semnate în luna februarie de către reprezentanţii celor două episcopii româneşti din America şi cei ai Patriarhiei Române, s-au făcut paşi importanţi în vederea realizării acestui deziderat al românilor ortodocşi de dincolo de ocean, conform informațiilor oferite de Ziarul Lumina al Patriarhiei Române. Propunerile Comisiei mixte de dialog susțin realizarea unirii celor două eparhii într-o singură Mitropolie Ortodoxă Română pentru America de Nord.

Nu știu dacă se va realiza unitatea Episcopiilor Române Ortodoxe din SUA, dar un singur lucru e de recunoscut și apreciat cu smerenie și admirație: Episcopia Românească Ortodoxă de la Vatra a păstrat dreapta credință fermă și nealterată de comunism și de intruziunile agenților comuniști de la București, trimiși ca șerpii să muște în grădina raiului. Pentru milioane de români fugiți din calea bolșevismului, Episcopia Română de la Vatra a fost zidire ortodoxă, credință adevărată, patriotism autentic, recunoașterea sfinților închisorilor și pace sufletească întru Hristos neinfestată de virusul comunist și nici de ateismul consumerist de azi.

Ionuț Țene