Politicienii francezi mituiți de monarhiile arabe! Așa se explică permisivitatea Franței la valul de imigranți musulmani?

Politicienii din Hexagon au fost mituiți de monarhiile arabe, aceștia fiind acuzați că au pus la cale afaceri de corupție care ar putea fi încadrate la înalta trădare, titrează Marcela Feraru pentru EVZ.

«Scumpii noştri Emiri» este titlul unei cărţi de investigaţie publicate de doi jurnalişti, Christian Chesnot (FranceInfo) şi George Malbrunot (Le Figaro) pe care publicul din România îi cunoaşte că fiind unii dintre cei mai celebri ostatici din Irak, la începutul deceniului trecut.

Cartea riscă să producă un adevărat scandal de stat, chiar dacă pentru moment în spaţiul public se vorbeşte destul de puţin, şi este explicabil : ea implică afaceri de corupţie la nivel înalt în principalele tabere politice, atât la stânga cât şi la dreapta.

Despre ce este vorba ? Conform informaţiilor divulgate de cei doi jurnalişti, oameni politici francezi au fost plătiţi ani la rândul fie direct în bilete de banca fie «în natură» – vacanţe, bilete de avion – de către Quatar sau alte monarhii din golf. În rezumat, «Ambasada Quatarului la Paris era un distributor de bilete de 500€ şi o agenţie de voiaj…».
Quatarul, o ţară cu 2,4 milioane de locuitori dintre care doar 10% sunt şi cetăţeni iar restul sunt sclavi moderni (de la pakistanezi sau filipinezi până la europeni sau americani) este aşadar o ţară mică, dar extrem de bogată. Quatarul practică un islam wahhabit şi a susţinut mişcarea Fraţii Musulmani, în special prin intermediul Al-Jezyra. Creată pentru a da o mai mare vizibilitate Quatarului – ceea ce a şi reuşit – Al-Jezyra a cunoscut un maximum de popularitate în timpul Primăverii Arabe, însă a reuşit să irite partea non-islamistă a populaţiilor şi celelalte regimuri din zona, adesea violent criticate de televiziunea de ştiri.

Qatarul a dezvoltat o politică de investiţii în străinătate, încă din timpul tatălui (detronat) al actualului Emir, pentru a pregăti epoca post-petrolieră. Mare parte din aceste investiţii au că ţintă Franţa. Politică de investiţii este însă însoţită de difuzarea religiei naţionale, wahhabismul.

În Franţa, cumpărarea diferitelor active de către Quatar n-a creat la început o prea mare îngrijorare. Atmosfera s-a schimbat însă când a început să iasă la iveală contribuţia Quatarului la înarmarea rebelilor africani şi sirieni sau acţiunea wahhabismului în destabilizarea ţărilor cu un islam tradiţional din Africa francofonă, de la Tunis la Bamako, ceea ce profită în primul rând traficanţilor de arme, de droguri, şi de migranţi veniţi spre coastele Mediteranei. Pe termen lung acţiunile sale pot conduce la la catastrofe naţionale că cea care se prefigura în Mali, înainte de intervenţia franceză.

Cartea jurnaliştilor francezi, apărută pe 20 octombrie, este un adevărat rechizitoriu. Printre numele citate : Rachida Daţi, Segolène Royale, Marine Le Pen, Dominique de Villepin, Jack Lang, Jean-Marie Le Guen, alţi deputaţi şi senatori ale căror nume sunt mai puţin cunoscute în România. Cu alte cuvinte, tot spectrul politic francez este atins.
Anchetă extrem de precisă a celor doi jurnalişti dezvăluie legăturile periculoase ale acestor politicieni cu monarhiile din golf, totul pe fondul unor atentate teroriste de esenţă islamistă.

Totul pare să fi ieşit la iveală odată cu schimbarea ambasadorului Quatar la Paris. Noul reprezentat, Leshaal al-Thani, refuză să urmeze obiceiurile extrem de generoase ale predecesorilor săi. Autorii cărţii semnalează că acesta s-a săturat să mai dea curs diferitelor solicitări venite, uneori insistent, din partea unora sau altora dintre liderii politici. Ambasadorul mărturiseşte, în carte, că i s-au cerut bani, de o manieră abruptă şi presantă, că şi cum acest lucru ar fi fost cât se poate de natural.

Care este contrapartidă acestor stipendii generoase? Este esenţă acestei afaceri cu iz de scandal de stat, dacă nu chiar cu elemente de înalta trădare. Deocamdată, dacă se vinde extrem de bine în librării, cartea nu pare să fie comentată cu prea mult zel nici în dezbaterile politice nici în cele de presă…

Anul trecut, Rachida Daţi îi cere direct, în timpul unui dineu, 400.000€ ambasadorului quatar. Acesta refuză şi îi notifica refuzul în scris. A două zi şi la doar 10 zile după atentatele de la Bataclan, invitată pe un platou de televiziune, Rachida Daţi lărgeşte spectrul acuzaţiilor şi adaugă Arabiei Saudite, Qatarul, pe lista suspecţilor.

Socialistul Jack Lang, fost ministru al culturii, în prezent în fruntea Institutului Lumii Arabe din Paris, este citat nu doar de către ambasadorul Quatarului dar şi de cel al Arabiei Saudite şi al Emiratelor Arabe Unite că un interlocutor fără scrupule. «Şi dacă îndrăznim să refuzăm, riscăm să fim atacaţi în mod public» spune reprezentantul Emiratelor.

Deputaţi sau senatori cer cadouri (de Crăciun, de exemplu), bilete de avion la clasa I pentru familie şi prieteni…Şi propun în schimb să apere imaginea ţărilor respective în momentele critice. Un exemplu concret : senatoarea Natalie Goulet propunea Quatarului, după atentatele din 13 noiembrie 2015, să organizeze un colocviu – contra remuneraţie, desigur.

Deputatul socialist Nicolas Bays i-a cerut ambasadorului quatar (prin SMS !) să îi plătească o vacantade lux la Doha, pentru el fi familia să ; sau să îi finanţeze lucrările de renovare a locuinţei. Sau….să îi cumpere pantofi de marca!

Așa se explică permisivitatea Franței la valul de imigranți musulmani și la interesele arabe în Franța și UE?

NapocaNews