Rep. Moldova, între vodka rusească și varza de Bruxelles

Față de ceilalți conaționali privesc cu detașare la primele alegeri prezidențiale din Republica Moldova. Nu mi se umezesc ochii la propaganda presei mainstream din România și nici la apelurile ideologice ale ong-urilor românești plătite, că în Basarabia se dă o bătălie electorală pentru o eventuală unire cu România. Alegerile de acum din Republica Moldova nu au nici cea mai mică legătură cu o posibilă unire a Basarabiei cu România, ci sunt doar rodul unor conflicte geopolitice ale marilor puteri, care nu au nici o legătură cu interesul național al țării noastre. România, prin clasa conducătoare, este doar un observator activat de Bruxelles și Washington pentru a da o mână de ajutor intereselor UE la Chișinău. În Republica Moldova se bat doi candidați care reprezintă două lumi opuse: Rusia și SUA, acompaniată de Europa. Igor Dodon care își trage sevele ideologice din partidul comunist al lui Voronin reprezintă oligarhia și electoratul rural și captiv intereselor Federației Ruse. Cu comuniștii reformați în socialiști votează în primul rând cei legați de interesele economice ale Rusiei, cei care își primesc pensia de la Moscova și toți nostalgicii după defunctul URSS. Mai votează cu Igor Dodon și cetățenii care se identifică cu statutul de Republică independentă a Moldovei, diferită de România și implicit cei care nu doresc unirea cu România și au sechele mentale legate de asuprirea ”jandarmului român interbelic”. Am fost de multe ori în Republica Moldova și nu sunt ipocrit ca propagandiștii plătiți de serviciile noastre de la București să idilizez situația din Basarabia. Majoritatea moldovenilor se identifică ca moldoveni, nu ca români, deși foarte mulți dintre ei au pașaport românesc, dar le place însă să ia gazul mai ieftin de la Moscova și să se uite la filme rusești. Procentul de unioniști nu se ridică la mai mult de 14 la sută din populație, paradoxal, deși jumătate din locuitorii Moldovei sunt și cetățeni români, doar ca să muncească liber în Spania sau Italia. Ca și austriecii, ca și Austria, moldovenii și Moldova își caută o identitate proprie, deși istoric și cultural sunt români și România. Clasa politică de la Chișinău nu vrea să-și piardă privilegiile de președinte, premier, parlament, guvern sau ambasade odată cu unirea cu Țara Mamă, România.

Așa că moldovenii au votat masiv în primul tur de scrutin, circa 49 la sută cu Igor Dodon, ce a dorit să interzică Tricolorul la 2012 și să-l înlocuiască cu vechiul steag separatist molodvean de la 1866: Bicolorul. Igor Dodon s-a pozat pe facebook cu steagul Rusiei acum câțiva ani. Pe de altă parte, Maia Sandu, în care își spun speranțele propagandiștii, ideologii plătiți și serviciile secrete de la București, nu e unionistă, ci un fel de Cioloș de Bruxelles parașutată din SUA la Chișinău. A studiat în SUA, nu ca Dodon la Moscova și vine direct de la Banca Mondială să-i învețe pe moldoveni cum e cu economia tehnocrată de Bruxelles. Noi însă de un an de zile știim bine ce este ”tehnocrația”. Maia Sandu nu vrea unirea cu România, ci îndeplinirea mandatului ei de a transforma Moldova dintr-o neo-gubernie rusească într-o neo-colonie americană. Ca ministru al educației Maia Sandu a scos icoanele și religia din școlile moldovene și a implementat valorile neo-marxiste de Bruxelles, iar pentru mulți jurnaliști de la Chișinău este un fel de Monica Macovei de peste Prut. Sprijinită pe față de SUA, Maia Sandu are șanse să câștige turul doi și să facă din Moldova un stat de tip ucrainean conectat la valorile și interesele Bruxellului, deci nu ale Bucureștiului. Așa că oricare ar fi rezultatul votului de la Chișinău la prezidențiale, acestea nu au nicio legătură cu unirea Basarabiei cu România și nici cu interesele naționale ale Bucureștiului la Chișinău. Alții vor culege caimacul geopolitic și economic al victoriei: Rusia sau SUA. România nu loc în această ecuație. Doar că unor români le place să se lase amăgiți de propagandiștii plătiți.

Ionuț Țene