Scriitorul clujean: Iulian Patca – 70

Pentru a scrie despre laborioasa activitate a scriitorului Iulian Patca mi-ar trebui sute de pagini, dar mă limitez să subliniez că din 1972 este ziarist militar, membru UZP din 1990 și al Societății Scriitorilor Militari din 1995. Iar din 2006 este membru fondator al Ligii Scriitorilor Români, președintele filialei clujene a acestei asociații profesionale, și redactorul șef al revistei “Agora Literară “.

Iubitor de poezie, fiind în stare să recite zeci de poeme din clasicii noștri, Iulian Patca a debutat în anul 1965, în revista “Viața Armatei “, iar în volum în 2002 la Editura “Casa Cărții de Știință“ cu cartea “Nopți cu lună și voluptăți “.

De-alungul anilor a publicat cărțile: “Corvinești-un sat din Câmpia Transilvaniei “, “Radiografia unei stări de spirit “(coordonator ),”Moara de vânt “,publicistică, “Să vii și mâine “(versuri), și multe alte volume în colaborare, fapt ce ne dezvăluie că scriitorul Iulian Patca este un patriot ce-și iubește și respectă istoria și personalitățile neamului românesc.

Citind volumnele sale constat că autorul lor este un romantic, eul lui vibrează la toate trăirile prin care trece alături de semeni. Autor de proză scurtă, monografii şi cărţi de publicistică, așa cum scriam mai înainte, Iulian Patca în “Să vii şi mîine’’ se lasă bântuit de un freamăt elegiac de cea mai aleasă speţă. Poemele desfăşoară superbe proiecţii ale reveriei, în care fragmentele de realitate stau alături de dorinţi şi reprezentări imaginare. Observaţia şi disertaţia fuzionează în discursul clasic, dar şi proteic, amintirea trecutului persistă în nevindecarea sentimentelor de iubire, asaltînd prezentul imaginaţiei: ‘’Iubito,-n vremea care vine, /îţi spun cu tonul cel mai grav,/ rămîn nevindecat de tine/ şi-mi place să rămîn bolnav’’(Rămîn nevindecat de tine).

Privirea este un pretext pentru rememorare: propulsează închipuirea spre spaţiul trăirilor de altădată. Catrenele, majoritatea în stil clasic, deconspiră predilecţia poetului pentru prozodie incantatorie, cu o voluptate irepresibilă a rostirii şi o dicţie impecabilă, ce împing unele poeme către discursul muzical în care par a se fi strîns incitante ritmuri :’’Treci printre linii în tăcere,/ n-auzi nici şuierul de tren,/ auzi doar şoapta-mîngîiere,/ chemarea mea ca un refren“ (Baladă de dragoste). Clasicismul prozodic al versurilor e însă mai degrabă o formă de îmblînzire a convulsiilor lăuntrice, un act de întoarcere în timp: “Îţi aduci aminte frigul frig/ cînd intra în cuibul tău de sîn?/ Parcă mă aud şi acum că strig:/ strînge-te în braţul meu de fîn!’’ (Îţi aduci aminte?).

În această atmosferă de rememorare se deconspiră fiorul, misterul, aerul bucolic, experienţele şi trăirile metaforice – doar cîteva din trăsăturile acestei poezii care stilizează stingerea clipelor trecute, o adulează şi o îmblînzeşte.

Contemplarea stingerii trecutului, readus în prezent, a expirării clipelor cînd “te-am dus în cîrca unui gînd’’ la Iulian Patca se traduce în imagini, sentimente şi trăiri puternice.

Poeziile scrise în vers liber şi alb subzistă prin idee, dar mai ales prin metaforă.

O altă caracteristcă a scriitorului este generozitatea și modestia față de tinerii care “bat la poarta” afirmării în literatură. Vorba caldă, și îndrumarea pe care le-o dă, fac să-l considerăm și dascălul cenaclului “Artur Silvestri “, iar ca redactorul șef al “Agorei Literare “ un mentor al scriitorilor.

Despre opera acestuia au scris: Irina Petraș, Constantin Cubleșan, Vasile Tutulea, Al.Florin Țene, regretatul Ilie Călian, Ilie Rad, T. Săsărman, Irina-Mihaela Nedelcu, Liviu Vișan, Dan Fornade etc.

Acum, când tâmplele au albit de înțelepciunea celor 70 de ani, noi, colegii tăi, dragă Iulian Patca, îți dorim sănătate și multă inspirație pentru a ne bucura pe mai departe de scriierile tale.La mulți ani!

Al.Florin Țene