Viceprimarul țărănist Mircea Gavrilă a trecut la cele veșnice. Nostalgii istoriografice locale

Am fost astăzi la înmormântarea fostului viceprimar țărănist Mircea Gavrilă în Cimitirul Central, pe un soare de april cu pomi înfloriți, parcă să fie mai tristă despărțirea de lume. Întotdeauna momentul înmormântării unei personalități locale îți oferă ocazia întâlnirii cu personalități, care nu le-ai mai văzut de ani de zile și care au ieșit din peisajul public. Azi am avut un déjà vu participând la înmormântare, ca atunci când a fost îngropat fostul secretar al municipiului Cluj-Napoca, moțul Titus Jude din perioada lui Funar. Vezi și întâlnești oameni, de care ai și uitat de ei s-au ai crezut că au trecut la cele veșnice, dar ei sunt vii și vin să-și conducă pe ultimul drum prietenul și cunoscutul. Vestea trecerii la cele veșnice a lui Mircea Gavrilă m-a întristat. Eram prieten pe Facebook cu domnia sa și am văzut o poză cu el pe pagina sa având lumânări aprinse: in memoriam. Până nu de mult acum câteva luni m-am întâlnit cu dânsul pe stradă, relativ des ne intersectam pașii, și de fiecare data mă oprea și felicita pentru articolele pe care le scriu. Îmi spunea de fiecare data că mă citește cu plăcere și că orașul Cluj și Ardealul are nevoie de un publicist român și creștin ca și mine. Întotdeauna îi mulțumeam cu sfială și îi spuneam că nu merit aprecierile sale. În perioada când a fost viceprimar al Clujului, între anii 2000 – 2004 și consilier local am avut o bună colaborare cu domnia sa. Mircea Gavrilă era un țărănist veritabil, un admirator al lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu. Știa că soția mea este nepoata Seniorului și din cauza aceasta își arăta o simpatie special față de mine, întrebându-mă ce mai fac surorile Coposu. Ca viceprimar Mircea Gavrilă a fost un lord și un bun profesionist. Îi plăcea să fie deshis cu colaboratorii manifestând prietenie și înțelegere față de aceștia. Cu Gheorghe Funar avea meciurile politice obișnuite ca între doi reprezentanți a unor partide adverse, dar când era vorba de interesul urbei și cetățenilor ajungeau, totuși, cu greu la un numitor comun ca municipalitatea să funcționeze. Nu știu ca Mircea Gavrilă să fi jignit sau refuzat un colaborator în perioada mandatului său. Era un membru PNȚ CD veritabil și așa a rămas până la moarte spre cinstea lui. Mereu îmi spunea: – Ionuț, eu nu trădez istoria partidului lui Iuliu Maniu pentru a deveni traseist sau pentru interese economice de moment și mărunte! Mircea Gavrilă era înalt și impunător, un adevărat lord al administrației locale, dar cu toate acestea la începutul anilor 2000 a suferit pe timpul unei delegații oficiale la Viena un atac de cord. Dacă nu săreau repede medicii austrieci și să-l interneze la celebra clinică vieneză ajungea de atunci în brațele Domnului. Mulți spuneau că dacă se întâmpla accidentul în România ar fi murit. A avut zile și după o recuperare îndelungată a revenit în administrație și politică. După 2004 s-a retras din prim planul politicii ca și partidul său PNȚ CD jucat la ruleta securistică de cei care au dorit îngroparea partidelor istorice pentru interese străine de neam. Și iată că a venit clipa trecerii la cele veșnice. L-am văzut pe Mircea Gavrilă pe catafalc înconjurat de dragostea familiei și a celor două fete înlăcrimate. Slujba de înmormântare a oficiat-o PS Crihălmeanu, Mircea Gavrilă ca un țârănist de tradiție era un Greco-Catolic practicant. Frecventa Biserica Schimbarea la Față din Cluj. Printre cei veniți să-l ducă pe ultimul drum spre veșnicie i-am văzut pe profesorii Simiti, Chicinaș, prefectul din 2000, Bogdan Cergizan, pe Radu Sârbu de la controversatul FPS și pe economistul Emil Culda, pe lângă alte notabilități ale guvernării țărăniste. Parcă mi s-a făcut dor de anii aceia în care profesorii universitari făceau politică în parlament, nu ca acum, unii dintre stâlpii birturilor din oraș, care ațipesc. De la municipalitate i-am zărit doar pe Horea Bâlc, Gh. Turc și Dacia Crișan. Politicianul Mircea Gavrilă a fost uzat și de un îndelungat proces juridic nefiresc care l-a marcat privind privatizarea U Cluj. Erau vremuri frumoase care au pus bazele dezvoltării Clujului de azi. Poate într-o zi am să scriu o istorie administrativă a Clujului din anii 90 până astăzi. Sunt sigur că va fi o surpriză neașteptată, o lecție de administrație, pentru mulți clujeni și români.

Ionuț Țene