Ioan Mircea Corpodean calibrat în „Sentimente”

Îl cunoscusem la evenimentele cultural-artistice din municipiul Cluj Napoca, în special de la lansările de carte organizate de filiala Uniunii Scriitorilor sau de la expozițiile Uniunii Artiștilor Plastici și a Asociației Artiștilor Plastici din Cluj Napoca.

Cu aparatul de fotografiat pe post de consemnare a evenimentelor culturale sau cu blok-notesul de serviciu, Ioan Mircea Corpodean devenise un un personaj viu, excesiv de comunicativ, special și firesc. Ulterior aveam să aflu că în „fotograful” de la evenimentele cultural-artistice se ascunde un poet. Un poet clujean care și-a propus să ne aducă aminte că omul respiră, trăiește și visează dincolo de vârsta sa și dispune de un registru bogat de versuri cumulate de-a lungul vieții și pe care, odate adunate, le livrează prietenilor și iubitorilor de cuvinte și emoții frumoase.

Ioan Mircea Corpodean a scos la tipar mai multe volume sau plachete de versuri și toate au fost editate de Casa de Editură Dokia de la Cluj Napoca.

În anul 2008 Ioan Mircea Corpodean debutează cu volumul „Chemare”, în anul 2012 iese la lumină volumul „Drum”, în 2013 lansează „Clipe”, în anul 2014 editează două cărți „Am găsit” și „Rugă”, în „2015” tipărește „Gânduri”, în 2016 îi apre volumul „Începuturi”.

În anul 2017 Ioan Mircea Corpodean ne provoacă cu noul său volum de versuri care poartă un titlu sugestiv „Sentimente”. Volumul sine qua non reprezintă un proces de căutare și de recuperare a simbolurilor umane chintesențiale care decurg din conștiința „dragostei„ și „dorului”, o dependență de lumea alternativă și mișcată de „sentimente”, în care timpul contemplă sinele și-l hibridizează în spațiul liric.

În prefața cărții Radu Kretzudava precizează că „aflat într-o luptă disperată cu natura, poetul Ioan Mircea Corpodean vrea să-i sulgă sensibilitatea, pe care o bănuiește activă, cu ajutorul cuvintelor”. Trebuie să remarcăm că volumul de versuri dispune de unele poeme care sunt scrise în română și maghiară astfel încât ne induce simfonia poemului unitar, în care cuvintele vibrează și enunță un strigăt sau poate un mister comun: și maghiar, și românesc. După toate probabilitățile, demersul poetului este unul care invocă pacea, dragostea, speranța, care potențează aripi și este unul departe de resentimente și simbolurile tenebroase ale urii.

Empatic, ca un adolescent întârziat în timp, poetul Mircea Corpodean își setează „sentimentele” platoniciene la trei ființe tinere, de sex frumos, cu care interferează emoțional și formativ. Mai mult de atât poetul le oferă să se expună în volumul său de versuri.

Una din muzele sale actuale Felicia Petrea mărturisește că „poetul își expune în versuri emoțiile și impresiile atunci când inimi i-o cere”și descriind poezia lui Mircea Corpodean o împarte în trei trepte: spontanietate, sinceritate și veselie:

„La prima vedere fiecare om pe care îl întâlnim pare ca oricare altul. În realitate nu există doi oameni la fel. Domnul Ioan Mircea Corpodean este o divadă prin excelență a acestui principiu. Un simplu om carismatic la prima vedere se dovedeștea fi poet dedicat odată ce îi vezi volumele și îi asculți povestea” (Felicia PETREA, Învățături de la un Poet).

În logica „agățatului sexului frumos și la o vârstă venerabilă” (de unde ar trebuie să ia lecții tinerii de astăzi), dacă este să introducem puțin umor, ni se prezintă confesiunea muzei sale Natalia Russu:

„Poetul nu-și vinde cărțile, ci le împarte celor dragi. Așa m-am ales și eu azi cu o carte (Gânduri, apărută la Casa de Editură Dokia, Cluj Napoca, 2015), pe a cărei copertă e reprezentată harta României, un râu și un peștișor de aur, într-o ilustrație superbă a Laurei Toma, muza poetului (o altă muză-n.n.). Mircea Corpodean mi-a zis mie că peștișorul de aur deși îndeplinește trei dorințe, pentru dânsul toate trei se cumulează, formând una singură: aceea de a se uni țărișoarele noastre, formând o Românie Mare. Eu, când aud cuvintele astea de la cineva de aici (fiind cetățeancă a Republicii Moldova), îmi crește în piept inimioara”( Natalia RUSSU, Un om fain).

În schimb cea de-a treia muză, Laura Toma, cea care a ilustrat prima copertă a volumului de versuri ne spune printr-o sinceritate debordantă că aderă „la sensiblitatea poetului Ioan Mircea Corpodean” cu „toată ființa sa lirică și picturală”. Ea ne explică:

„Fiind rugată să compun o copertă pentru noul volum, Sentimente, am fost atrasă de foarte multe poezii și mi-a fost foarte greu să mă opresc la o idee anume. Din fericire poetul s-a îndrăgostit de la prima vedere de copacul meu cu sentimente, 27 de cuvinte regăsite în carte din câmpul semantic respectiv, fiind prinse în copac, cu fructele de aur din povestea lui Petre Ispirescu, Prâslea cel voinic și merele de aur”( Laura Toma, Ader la sensibilitatea poetului).

Poezia lui Ioan Mircea Corpodean conține stări și apusuri și descrie o „luptă” proprie pe care o are cu alter-egoul/ o pasiune pentru o tranziție progresivă în procesul creativ/- în care implicarea trebuie să fie totală: „(…)În piatră voi lovi/ cu pixul/ să sară litere-scântei(…)”(Piatră, p.7.).

Pe de altă parte, poetul expune în vitrină actul creației și îi conferă o ordine ierarhică, aidoma legendelor românești în care este evocată „zidirea în simboluri”, spre exemplu „Meșterul Manole”, și în care sunt decodificate misterele luminilor și a umbrelor: „…Dacă încerc/ să construiesc/ poduri/ între cuvinte./ Alerg peste pod/ pentru a te întâlni/ dar ajunge/ doar umbra(…)”(Doar alerg, p.12.)

În fine, poezia lui Ioan Mircea Corpodean este una epicentrică, sugestivă și melancolică, în care este proiectat un orizont accesibil vitalității și călătoriilor variabile – de la cele egocentriste la cele în care ferestrele sunt deschise și în care cromatica îl partajează într-o solititudine jucăușă și simbolică.

Octavian Sergentu

P.S. În 23 august Ioan Mircea Corpodean își aniversează ziua sa de naștere și frumoasavârstă de 79 de ani. În acest an poetul și-a propus să facă o vizită în luna septembrie 2017 la frații săi din Basarabia. Îl felicităm și îi urăm – LA MULȚI ANI!!!!