Funeraliile și semnificația lor istorică

Funeraliile Regelui Mihai au scos în evidență România profundă, adică fața adevăratei Românii, când masa tăcută a explodat. Funeraliile au fost un prilej ca oamenii să-și arate adevărata lor voință, marea iubire și adeziune pentru sensul curat și drept pe care ar fi trebuit să meargă România. A trebuit să moară Regele ca să vedem această formidabilă unitate națională, această particpare de proporții la ceea ce nu mai este!

Ce paradox! Ce tristețe! Acest fapt arată clar că românii au fost izolați de rege și regele de ei. De la abdicarea regelui din 1947, această politică a izolării a fost nemiloasă, întâi în comunism, apoi, după sacrificiul din decembrie ’89. a continuat, prin politica ateistă, liber-schimbistă, a lui Ion Iliescu, Băsescu et co.

Funeraliile au scos în evidență cele două tendințe majore ale istoriei noastre, una reprezentând calea dreaptă, spre consolidarea unei Românii cu un destin propriu, o identitate apărată cu jertfe, cealaltă reprezentând latura ticăloasă, contrară voinței populare. O direcție a fost reprezentată de domni pământeni, cealaltă de venetici. Biblic vorbind, una reprezintă forțlele binelui, cealaltă forțele răului.

În cartea „Sergiu Nicolaescu și enigmele sale” (2013) arăt că istoria României este un șir de trădări. Sergiu Nicoleascu a fost singurul regizor român care a înțeles acest lucru și a făcut o istorie cinematografică a marilor trădări. Vlad Țepeș a fost trădat de români, Mihai Viteazul a fost trădat de ai săi, Tudor Vladimirescu a fost trădat tot de ai săi, Cuza la fel, ca și Carol I, care a fost abandonat, a murit singur, după ce făcuse totul pentru România, apoi Ion Antonescu, judecat și execuat de români, la ordinul rușilor, urmează trădarea lui Mihai I în 1947, cum cred unii istorici, care nu-l consideră un erou. Chiar și Ceaușescu a fost trădat de cei pe care i-a protejat și favorizat, armata și securitatea, deși cazul lui este special, fiindcă el reprezenta un sistem satanic. Singura lui evadare din acest sistem a fost legată de funeraliile tatălui său, pe care l-a înmormântat cu onoruri ceremoniale creștine.

Aceasta a fost istoria, tot timpul, pe pământul românesc, s-a luptat Dumnezeu cu Satana. A fost un nesfârșit Armaghedon. Când forțele răului au fost pe punctul să îngenuncheze total România, s-a apelat la o guvernare străină și România a devenit monarhistă. Românii, prin credința lor, au dovedit că le este propriu acest tip de existență statală. Dovadă că vârful prosperității lor s-a petrecut în timpul regalității.

Abdicarea forțată a Regelui Mihai a dus la cântecul de lebădă al regalității, care a culminat cu Funeraliile din 16 decembrie, ziua în care, acum 28 de ani, s-a aprins scânteia revoluției române. O revoluție începută într-o biserică, e vorba de catedrala din Timișoara, dar confiscată imediat de forțele satanice, care de atunci nu au mai lăsat din mâini România, îi tot sugrumă identitatea, dintr-o țară creștină și cu frică de Dumnezeu, fac o țară păgână, un altoi satanic.

Acum românii sunt și mai singuri fără rege. Au nevoie de un nou păstor. Altfel totul va degenera, va continua să coboare pe treptele degradării, care s-au numit, așa cum le-am analizat nu o dată pe larg: manelizare, fecalizare și americanizare. Falsa americanizare din prezent va duce România de râpă, la pierderea specificului național. Deja nume de firme, de angajare într-o afacere, poatră titlul în engleză. Ieri eram obligați să vorbim în rusă, azi în engleză, mâine poate în chineză! România va deveni o țară tot mai depersonalizată, tot mai deznaționalizată, condusă din afară. Forțele satanice, cu deviza „Omnibus sine Deo / Fără nici un Dumnezeu”, vor nimici orice răbufnire de demnitate și patriotism, care la români era pe bază de credință în Dumnezeu. Și tragedia mare va fi (poate că deja este) atunci când oamenii nu-și mai dau seama că trăiesc într-o astfel de realitate, când nu vor mai distige între rău și bine. Treziți-vă, români de viță veche! Nu mai e nevoie de funeralii ca s-o faceți! Îl aveți pe Dumnezeu!

Grid Modorcea