Cladirea Hotel Concordia unde s-a hotarat Unirea e lasata in paragina de autoritati. Rușine!

In jurul datei de 24 ianuarie, in fiecare an, societatea civila, arhitectii, istoricii, jurnalistii, iubitorii de patrimoiu isi ascut creioanele, isi potrivesc cuvintele si pornesc sa deplanga o cladire – Hotel Concordia – aflata in „paragina”, cuvant folosit in exces, care mai degraba nu mai „exista” in Bucuresti si demult a fost stearsa de la capitolul „consolidare” sau „renovare” din programele edililor acestui oras.

Inca din „epoca” Oprescu se promitea „salvarea” ei. Din 2013, o petitie, semnata de istorici, profesori universitari si academicieni, a fost lansata intru resuscitarea imobilului istoric, acolo unde, asa cum scriu toti cronicarii vremurilor apuse, dar si mai noi, s-a „hotarat dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, de catre fruntasii partidei nationale, ca domn al Tarii Romanesti”.

S-a intamplat in apartamentul 5 al cladirii, in noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859.

„Rusine!” s-a intitulat manifestul arhitectului Serban Sturdza, presedintele filialei Bucuresti a OAR, care a protestat, marti, in fata cladirii de la numarul 39, fata de nepasarea autoritatilor pentru ceea ce ne reprezinta.

Ar insemna ceva – sa fie reabilitata – pentru romani, si pentru Ministerul Culturii si Identitatii Nationale. Pentru ca in Anul Centenarului i s-a pus un titlu pe masura, ministerul nu a anuntat nimic in aceasta privinta. „Identitatea nationala”, care mai mult ca oriunde este la Hotel Concordia, mai poate astepta in 2018.

In fiecare inceput de an, jurnalistii amintesc de decaderea hotelului. „Ce alta treaba au?”, ar spune nenea Iancu. In van. Si anul acesta plangem la poarta decazuta a „Concordiei”.

In timpul comunismului, imobilul a fost administrat de ICRAL si repartizat oamenilor muncii.

Cladirea, incadrata pe lista monumentelor istorice a municipiului Bucuresti 2010 cu nr. crt. 2025, cod LMI B-II-m-B-19708, astazi proprietate privata, se afla intr-o stare avansata de ruina, in ciuda numeroaselor demersuri din ultimii ani ale societatii civile, intelectualilor, artistilor, gazetarilor si arhitectilor.

„Suntem in cazul tipic al unei cladiri din zona protejata istoric, dar care nu este protejata”, declara public inca de acum cinci ani Serban Sturdza.

„Hotel Concordia este nimic pentru toata lumea si nimic pentru administratie si proprietar. Insa 2.500 de metri patrati sunt o valoare. Avem de-a face cu o administratie de barbari. A ramas acolo doar un perete in dosul caruia se petrece un proiect imobiliar despre care nu stim nimic.

Pe strada Smardan cred ca aceasta cladire va disparea si mai sunt inca alte terenuri despre care nu stim nimic si care vor disparea, cu toate ca orasul ne apartine. Centrul vechi e o zona protejata istoric, dar nicio casa nu se protejeaza. Mi se pare absurda situatia”.

In 2016, Colegiul Director al Filialei Bucuresti a OAR solicita Primariei Generale a Capitalei punerea corecta in valoare a cladirii de patrimoniu din str. Smardan nr. 39 ca loc cu caracter public, pastrator al memoriei unui moment de istorie nationala.

Arhitectul Serban Sturdza a publicat, marti, pe pagina de Facebook, un manifest cu titlul „Rusine!”, adaugand fotografii cu ruina din centrul Bucurestilor.

NapocaNews