IPS Andrei a slujit la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte: „Întreaga noastră viață trebuie să fie o pocăință permanentă și sinceră”

Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului a slujit duminică în biserica centrală a Mănăstirii Vatoped, din Sfântul Munte. În cuvântul său, IPS Andrei a vorbit despre existenţa noastră pământească şi a subliniat că „întreaga noastră viață trebuie să fie o pocăință permanentă și sinceră”.

Ctitorită, se pare de Sfântul Constantin Cel Mare, mănăstirea nu este străină de contribuţia domnitorilor români care au închinat numeroase danii aşezământului monahal din Muntele Athos. Alexandru Lăpuşneanu, Sfinţii: Neagoe Basarab, Ştefan Cel Mare, Constantin Brâncoveanu sunt câţiva dintre marii români care au contribuit la înfrumuseţarea mănăstirii atonite.

Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei a slujit Sfânta Liturghie, apoi a vorbit obştii monahale şi pelerinilor prezenţi în trapeza mănăstirii, aşa cum este tradiţia în Sfântul Munte. Răspunzând întrebării stareţului mănăstirii, arhim. Efrem, Înaltpreasfinţia Sa a prezentat câteva aspecte despre viaţa monahală din România.

Mitropolitul Andrei a amintit de acel decret de tristă amintire, Decretul 410, adoptat în data de 28 octombrie 1959, care prin articolul 7 prevedea excluderea călugărilor cu vârsta sub 55 ani și a monahiilor cu vârsta sub 50 ani, din mănăstirile din țara noastră. A făcut referire la răspunsul pe care marele teolog Dumitru Stăniloae l-a dat regimului comunist printr-un articol publicat în care spunea că „monahii nu sunt nicidecum niște oameni slabi, ci dimpotrivă sunt niște oameni puternici, niște oameni tari”, în final numindu-i, „cavaleri ai Duhului Sfânt”.

IPS Andrei a evidenţiat faptul că, deşi izgoniţi din mănăstiri, mulți dintre nu s-au recăsătorit, ci au rămas singuri, „împlinindu-și pravila de rugăciune acasă, iar îndată ce au putut s-au reîntors în mănăstire”.

Apoi, ierarhul a subliniat că după căderea regimului comunist, „când România a redevenit liberă, numărul mănăstirilor a crescut”.

În toate eparhiile din țară anul 1990 a fost unul foarte important deoarece a marcat renașterea și înființarea multor așezăminte monahale. Afluxul de credincioşi către vetrele monahale ale României, rolul multor duhovnici cu viaţă aleasă, conştientizarea şi educarea credincioşilor în ceea ce privește viaţa spirituală, tipărirea de broşuri, de mici catehisme şi dialogurile duhovniceşti, sunt primii paşi de înnoire a vieţii spirituale, în primul rând, în mănăstiri, iar acestea au devenit focare de lumină şi credinţă pentru mulţimile de credincioşi pelerini care le-au vizitat, în căutarea unei dimensiuni duhovniceşti a existenţei.

Mai multe informații puteți regăsi în cele trei volume dedicate monahismului românesc apărute la Editura Basilica.

În continuarea cuvântului său, ca îndemn duhovnicesc, Mitropolitul Clujului a fost prezentat un verset din Evanghelia zilei: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Matei 4:17), menționând că „întreaga noastră viață trebuie să fie o pocăință permanentă și sinceră”, titrează Radio Renașterea.

În pelerinajul efectuat, Mitropolitul Andrei a slujit şi la Mănăstirea Simonos Petra şi a vizitat Schitul Prodromu.

NapocaNews