Iată câteva din declarațilie lui Dan Puric:
„Ați auzit de teoria catastrofică – au fost marile glaciațiuni și au dispărut speciile mari. S-a încălzit din nou pământul și a apărut un gușter mic. Eu am văzut un articol, într-o revistă de cultură scris de un „gușter istoric” despre Marea Unire. „Gușterul” ăsta scria – el ce să mai vorbească despre dinozauri dacă nu mai are dimensiune – nu că Ardealul e făcut din suferință, din sfinții de suferință, ci că noi am românizat în mod forțat Ardealul. Tot „gușterul” spunea că o gogomănie chestia cu conștiința națională. E o chestie de ultimă oră, în rest a fost o șleahtă. Copiilor li se predă acum istoria scrisă de gușteri. Astfel, noi sărbătorim România Mare cu români mici.
„Am văzut cum se recrie istoria, cum se relativizează. Nu vedeți că se refac imperiile? Le-au dat ordin, probabil ăia de la Bruxelles, așa, în surdină, că acum nu mai e conceptul de națiune, de neam. Acum ne regionalizăm. O să fie regiunea România, o colonie frumoasă”.
„Poporul care este crescut în minciună, în lipsa demnității și fără fața către Dumnezeu și este crescut numai în angoasa fricii de zi cu zi, este pedepsit fatalmente să nu mai recunoască și să trăiască momentele mari. Luați un puști de 14 sau de 18 ani și veți vedea că din istoria în care a fost reeeducat, el nu mai are sentimentul, a fost carotat de la sentimente”.
„Dar, pe dedesubt, există o Românie paralelă care crede, care va cinsti și care poate să regenereze”.
„Ce a fost Unirea? O întoarcere la matcă”
„Am mai observat ceva: apar istorii paralele, adică se omologhează istoria. „Iisus este cruficficat. Da! Dar nu mă interesează atât de mult, eu vreau să-l legitimez pe Caiafa sau pe Iuda”. Deci, când pui adevărul pe o poziție cu celălalt, îl spulberi, îl fărâmițezi.
”Românul nu se dă pe mâna istoriei. În România paralelă, remarca lui Mircea Vulcănescu e fantastică: între lumea de aici și lumea de dincolo nu e niciun aviz, e doar o vamă.
„Acum suntem într-un război civil. Situația se prezintă cam așa: Când am fost în China mi-a spus ghidul că atunci când au venit comuniștii la putere, toate familiile care aveau vase imperiale făcute din jad erau obligate să le scoată în fața casei și să le spargă. Le-au spart, iar din cioburi au făcut cele mai frumoase bijuterii. Din această Românie spartă și căsăpită, făcută cioburi, trebuie să facem și noi bijuterii sufletești.”
„La noi, fiind mici, meschini și mediocri, ne umilim martirii și eroii.
Nichifor Crainic spune că Eroul este cel care își dă viața pentru patrie, pentru pământ. Martirul, pentru Dumnezeu. Dar la noi pământul era încreștinat. La noi sunt EROI MARTIRI. Citești istoria acestui popor și îți dai seama că e un neam martiric”
”Ființa națională este creată tacit. Trebuie să avem grijă de ea. Ce se întâmplă azi este un atac direct. Pericolul este mai mare ca în Al Doilea Război Mondial. Acum ni se iau sufletele.”
”Ce ne facem? Am văzut un puști cu un ghiozdan care a îngenuncheat în fața catafalcului Majestății Sale. Copilașul reprezintă calitatea de a fi român. Este reprezentantul poporului. Zilele trecute am citit o carte despre un mare gânditor din exil, Octavian Vuia. A fost martorul unei întâlniri dintre Cioran și Enescu. Enescu îl întreabă „de ce lucrați la acest Tratat de descompunere?” „Pentru că România se descompune”- a spus Cioran. Răspunsul lui Enescu: „Da! Dar se și recompune!”. În situația asta de mijloc ne aflăm. Erau două genii, Enescu face parte din geniile fantastice care au adunat esența românească.
