Lumina dintr-o melodrama

Nu mai trebuie demonstrat de ce e in stare razboiul, chiar si intr-un capat de lume, de la granita dintre oceane, unde se afla o mica localitate, Janus, in vestul Australiei, cu oameni foarte constiinciosi si foarte religiosi, dar care nu se dau in laturi sa omoare un tanar pentru ca era german si s-a casatorit cu fata celui mai bogat evreu din Janus. Oricum, aceasta acuza sta pe capul lor, desi la un moment dat, intr-un anumit context, se sugereaza ca insusi tatal fetei l-a ucis intrucat el s-a opus vehement acestei casatorii. Oricum, cineva a pus cadavrul intr-o barca, impreuna cu fetita tinerilor casatoriti, Grace, abia nascuta, si i-au dau drumul pe valuri, sa dispara din viata comunitatii. Dar barca ajunge in dreptul farului, iar ingrijitorul de la far observa ceva in barca si aduce barca la mal, salveaza copilul, iar pe barbat il ingroapa. O face insa clandestin, desi el trebuia sa raporteze conducerii orasului si mai ales politiei ce a gasit, un prunc viu si un barbat mort intr-o barca aflata in deriva. Dar nu o face. Nu raporteaza. Nu scrie adevarul nici in Jurnalul farului.

De ce?

Acest lucru il aflam din prima parte a filmului Light between Oceans (2016), unde avem povestea lui Tom si a Isabelei, o poveste de dragoste foarte originala. Un om obosit, Tom Sherbourne, intors de pe front, își ia un loc de muncă ca paznic al farului pe o insula, fiind foarte dornic de singurătate. Dar in venirile sale la oras, intâlnește o frumoasă tânără, Isabel, si ea singura, care ii propune sa-si lege singuratatile. Si în cele din urmă ei se casatoresc. Unirea lor este fericita si viseaza sa aiba copii. Dar la prima sarcina, ea pierde copilul. La a doua sarcina, la fel. Cele doua morminte ale pruncilor morti au crucile langa casa pe care si-o facusera langa far. Sunt ca o obsesie. Într-o zi, Tom vede cu binoclul o barca cu un copil și un om in ea, plutind pe ocean. O anunta pe Isabel si se grăbesc să-i salveze, dar constata ca numai pruncul traieste, iar barbatul e mort. Tom avea datoria sa raporteze un asemenea caz. Dar Isabel il convinge sa nu o faca si sa pastreze ei copilul. Tom va accepta. Il va ingropa pe barbat si va scoate din pamant una dintre cruci, fiindca nu se stia de a doua pierdere, dar cei din oras stiau ca Isabel e din nou insarcinata. Si copilul, care e o fetita, pe care ei o numesc Lucy, creste, cei din oras cred ca e copilul lor, dovada ca ii invita sa boteze copilul.

La o plimbare prin cimitir insa, Tom descoperă o femeie care plange la o cruce stinghera care consemneaza numele unui barbat german, care nu a fost gasit. Si atunci, intreband pe un consilier din oras, afla povestea acestui barbat, care nu este altul decat germanul gasit mort in barca si ingropat de el. Mustrarile de constiinta devin un cosmar pentru Tom, care incepe sa regret ce a facut. Si cauta o solutie, o ispasire. Si afla că Lucy are încă o mama, mama adevarata, care o caută.

El va lasa urme, scrisori in cutia postala a femeii, pe nume Hannah, care marturiseste la politie ca a dat de urma copilului ei. Politia il va ancheta pe Tom, care martusiseste adevarul, dar nu intreg, fiindca el isi asuma toata vina, fara sa spuna ca Isabel l-a convins sa ia copilul si sa-l ingroape pe german. Asa se face ca Tom este acuzat ca l-ar fi omorat pe german si este arestat. El nu se apara. Si nici Isabel nu spune adevarul, de teama sa nu-i ia copilul, pe Lucy. Dar copilul ii este luat si dat lui Hannah, care o striga Grace. Lucy-Grace insa nu se simte bine si fuge la Isabel, pe care o considera mama sa. Se da o lupta intre mame, a cui trebuie sa fie copilul, a mamei adevarate sau a mamei care i-a salvat viata si o creste? Probabil ca Solomon Impartul ar fi rezolvat si aceasta problema, precum aceea din Biblie, cand doua mame isi disputau un copil si el a spus ca taie copilul in doua si da fiecareia o parte. Atunci una dintre femei a spus ca renunta la partea ei, numai sa nu-l taie. Asa s-a dezvaluit mama adevarata.

Ceva de-a dreptul crud apare in film cand Hannah vine la Isabel si ii cere sa marturiseasca la politie ca Tom este ucigasul brabatului ei si, daca o va face, ii va lasa copilul. In acest moment, Isabel are o rabufnire si martuirseste la politie ca ea este vinovata, ea i-a ceut lui Tom sa nu raporteze cele descoperite. Amandoi vor fi inchisi. Tom suporta tot acest calvar cu mult stoicism. Trec anii, Tom va iesi din inchisoare, dar fara Isabel, care nu a mai rezistat si a murit. El revine la casa de la far, in singuratatea pe care si-a ales-o initial. Dar intr-o zi apare pe drum o masina, care opreste la casa lui. Din ea coboara o femeie tanara cu un cos, in care se afla un copil. Ea ii spune ca se numeste Lucy, iar copilul Chrstopher. Si ii mai spune ca a venit sa-i multumeasca pentreu ca i-a salvat viata. Si ii da copilul sa-l tina in brate. Tom poate fi cu adevarat fericit, a salvat o viata si are in brate o alta viata. Dar Lucy ii ia copilul si pleaca, spunandu-i ca va mai veni cu Christopher sa-l viziteze din cand in cand.

Indiscutabil, pentru a povesti o asemenea intamplare reala, un caz din miile produse de razboi, cea mai buna formula era melodrama, care este un gen universal, ce poate produce, atunci cand este bine strunita, capodopere. Light between Oceans nu este o capodopera, dar este un film bine condus, are treceri permanente de la speranta la durere, are suspans, produs de lantul parca fara capat al consecintelor declansate de un gest uman, fiindca este mai important sa salvezi o viata si s-o cresti, dar nu este moral sa ti-o asumi, atunci cand stii ca ea apartine altuia. Se pune din nou problema, mult dezbatuta in nuvelistica romantica, daca fericirea de a creste un copil e la fel de mare ca aceea de a-i da viata. In fond, din aceasta dorinta de fericire, se naste tot lantul de tragedii, al caror izvor este insa razboiul, care genereaza rasismul. Dar cel mai important este faptul ca filmul este bine jucat de actorii alesi, la fel de buni ca si locul filmarii, coasta Noii Zeelande. Filmul este o ecranizare dupa romanul scriitoarei australiene M.L.Stedman, realizata de regizorul Derek Cianfrance, avandu-i ca protagonisti pe Michael Fassbinder, in Tom Sherbourne, Alicia Vikander (Isabel), Rachel Weisz (Hannah Roennfeldt), Florence Clery (Lucy-Grace).

Iar filmul are si un mesaj mai inalt, ridicat pe temelia mitului lui Janus, care are doua fete, cu una sta spre ocean, cu alta spre alt ocean sau spre lume, cu una spre ideal, cu alta spre lumesc, iar lumina dintre oceane este viata, ea este suportul acestor personaje tragice, ce par condamnate. Numai viata pentru care lupta depaseste conditia lor vitrega.

Grid Modorcea, Dr. in arte
Corespondenta de la New York