Filosofarea literaturii

Am parcurs o saptamina ( 25 Junie – 1 Julie, 2018 ) extrem de densa in semnificatii stiintifice, politice filozofice si literare, intr-o metropola din ce in ce mai instrainata de sine insusi, Selbst – Befremdlichland, in care autorul, proto – poet, Vordichter, si proto-literar, Vorschrifftsteller, incearca sinthese stiintifice prin emotional si pasional ( vie dezbatere la Departamentul de Fizica a Universitatii din Köln despre strategiile de Space Force a D-lui Trump, cu dominarea nu numai a Terrei ci si posibil a intregului…Sistem Solar, de catre Americani evident, prin impulsul politico – militar, America First! ) sau sinthese politice si rationale la Fritz Thyssen Stifftung ( prin expunerea unor, inca, controversate strategii mondiale intre anii 1990 si 2010, in care diferentele dintre cancelariile celor mari si realitatile celor mici au generat tragice evenimente pe plan mondial ( Yugoslawia, World Trade Center, Iraq, Afghanistan, Falimente si insolvente de tari si mari banci, Migratii continentale si transcontinentale)

Dar, evenimentul central al saptaminii, ramine International Colloquium de Filozofie din sala senatului Universitatii din Köln, referitor la evolutia predarii filozofiei intr-o lume digitala tot mai cosmopolita, tot mai anglizata si tot mai eclectica ( renasterea Tautologismului prin Tautologist?… As afirma ca orice cunoastere mareste contradictiile, fara sa le suprime, si in acest inter-context dintre Intramiorithicum ( „Lumina mea mareste a lumii taina”) si Extramiorithicum ( ” Sunt un focar izvorului plingind / In vijelii odor / Suvoi nazuitor in gind” ) un intreg retesut de transconfiguratii se poate naste…

Literatura in lumea Germana, Deutschewelt, este privita ca o stiinta a limbajului, Sprachwissenscaft, care anunta astfel o carte a intelepciunii, Weltweisheitsbuch, care, la rindul ei dezvolta o constiinta a necuprinsului, „unbegreiflichen Gewissheit”, venita din anticul phylomythos, care se opune in anumite valente lumii epistemice din phylosophos…Dar, in acelasi timp, lumea contrariilor dau un coeficient de coincidenta, Coincidentia oppositorum, ca fundamentalitate a divinului insusi, ce poate genesiza intru ingemanare atit reflectarea gindirii, Reflexion des Denkmöglichen, cit si emotionalului retors in tresarirea intru suflet si inaltare, Reflexion des Mitgefühlmöglichen…

Augustin Ostace – Germania