Distribuie articolul

tatălui meu Radu

Seara fără vecernii…
Leagănul timpului îmi răstoarnă memoria:
mormântul tău – pământul din mine…
plecarea-ți timpurie, hienă flămândă, mi-a sfâșiat adolescența.
Zâmbetul chipului tău, înghețat în tăceri, îmi șoptește că e lumină, chiar de-i pustiu.
Privirea-ți albastră, strivită de gheață și lut, asfixiază noaptea… și stelele toate mor rând pe rând într-un ritual sângeros al căderii.
E 9 Ianuarie.
Ninge lin și e târziu.
Zăpezi cumplite se preling insidioase peste rănile inimii…
din ceruri, plânge Dumnezeu.
Singurul cuvânt pe care pot să-l mai rostesc…
e numele tău!

Marius Țion

Susțineți NapocaNews.ro

Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.

Puteți face o donație prin transfer bancar:

Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300


👉 Preferi să donezi rapid online?

Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal: