Se aude cum bate depărtarea ecoul,
inima muntelui
clopot otrăvit de singurătate și izvoare secate
Doar tu, melancolie, urci rocile uitării fără să asiguri oboseala tristă a timpului
A sosit vrerea ca înălțimea să-și lase barbă și plete,
să recunoască truda și îmbrățișarea florii de colț
Ca lupul flămând ceasul mușcă zăpușala vieții
și brazii se lasă tăiați de trădarea trecerii.
Tot mai des și greu genunchii tremură urcarea
Acolo sus, în aerul febril al gheții, crăiasa zăpezii așteaptă răbdarea
Norul uscat de amintirea lacrimii,
ultima cupă de cucută cu dragoste a filosofului Socrate
Ionuț Țene
Susțineți NapocaNews.ro
Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.
Puteți face o donație prin transfer bancar:
Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300
👉 Preferi să donezi rapid online?
Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal:
