Poemul Zilei: Unde sunt

Unde sunt morții pe care i-am cunoscut
Atunci erau atât de vii și azi memorie dureroasă
Sunt adânc cufundat de absența lor
Unde e vocea lui Anania care crăpa aerul din cărămizile bătrânei catedrale?
Și politicienii se închideau prin birouri
Unde e doctorul Manea palmier de pe dealul botanicii?
Dar ce mai face poetul Daniel Hoblea îmbrăcat în paltonul negru al tatălui său
plecat devreme dezbrăcat la Dumnezeu?
Dar filosoful Bădică care invita la cina cu mere pădurețe în campus Hașdeu?
Și acele lungi cenacluri cu poezia care îneca boema Emmei întunecată de alcov
Atâția plecaţi ne înconjoară și părăsitele iubiri pasagere sunt reci
Ce dor mă cuprinde de acei morți frumoși și vii
De străzile Clujului ruginii în care gropile jucau șah cu mașinile
De Călin Nemeș care citea un vers scris cu creionul
pe masa de la Croco
De libertatea și tinerețea care nu mai zboară în paharul cu vin
Dar știu că moartea este sigur o femeie frumoasă
pentru că toți cunoscuţii erau superbi și puternici
Atât de dornici să se arunce în brațele mirării cumplite
Într-o piruetă visată care eliberează noaptea

Ionuț Țene