Vezi istoria bradului de Crăciun

Sărbătoarea creștină încărcată de tradiţii şi simboluri este incompletă fără mireasma cetinei, bradul devenind un element esențial în ritualul de Crăciun, alături de clinchetul de clopoţei din seara de Ajun, colindele și darurile aduse de Moş Crăciun.

*Despre împodobirea bradului şi magia sosirii lui Moş Crăciun există legende, tradiţii şi mode în toate culturile lumii. Ritualurile legate de serbările Crăciunului, în care bradul are un loc important, diferă însă, de la o zonă la alta, în funcţie de tradiţiile moştenite din generaţie în generaţie. În milioane de case din întreaga lume, bradul se află în centrul Sărbătorilor  şi este asociat cu bucuria, iubirea, armonia şi valorile familiei.

În seara de Ajun se împodobeşte bradul, un obicei venit cel mai probabil de la popoarele germanice şi care a intrat în tradiţia creştină. În vârf se pune o stea, simbol al stelei apărute la Betleem la naşterea lui Iisus, sau un îngeraş, simbol al  ospitalităţii casei şi familiei, iar sub pomul de Crăciun, cadouri.

Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică, explică profesorul Constantin Milică pentru ziarul Lumina. Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romanii antici, care îşi împodobeau locuinţele cu ghirlande din laur şi brad verde, sau cu crenguţe de brad în timpul serbărilor, de la mijlocul lunii decembrie până pe 1 ianuarie, când celebrau Saturnalia în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii.

NapocaNews