Evanghelia de duminică: Tristețea strălucitoare a Postului Mare

După această perioadă de pregătire începută cu duminica vameșului și a fariseului, trecând prin risipire, reproș și dragoste infinită, dar și prin „iubitoarea” judecată a lui Hristos, întrăm din această seară, a duminicii izgonirii lui Adam din rai, în bucuria postului. Este un început al înnoirii, un timp nou în care ne vom aduce aminte de păcatele noastre, dar vom găsi și pilde de pocăință care să fie exemple pentru noi. Din această seară vom începe călătoria care ne va duce de la starea păcătoasă, dar asumată și recunoscută, la Învierea lui Hristos care devine început al unei alte vieți, trăite cu și în Hristos.

Acest timp în care intrăm are scopul de a ne redescoperi resursele de curaj și inspirație pentru a birui toate vicisitudinile acestui veac. Dar trebuie să fim conștienți că această schimbare pe care o dorim este un proces care nu trebuie să se sfârșească niciodată.

Evanghelia de astăzi ne arată care sunt cele trei mijloace pe care le avem la îndemână pentru a regăsi în aceste 7 săptămâni drumul spre adevărata bucurie și împlinire: iertarea, postul și milostenia.

Neputințele noastre, alimentate de orgoliu, generează permanent conflicte și tensiuni între oameni. Calea prin care putem depăși această stare de tensiune este iertarea. Nu ajunge să ierți, este nevoie și să uiți. Iar marele obstacol în fața iertării este uitarea. Este greu să uităm. Dar ce este ușor în creștinism? Să ne gândim la conținutul predicii de munte în care ni se cere să ne iubim vrăjmașii, să întindem și celălalt obraz după ce am fost loviți. Este anevoios să iertăm, dar este mântuitor. Iertarea ne ajută să atingem un echilibru lăuntric. Dar să privim și asupra beneficiilor: iertarea reduce inclusiv nivelul stresului, îmbunătățește mult calitatea vieții. E sănătos și să ierți, dar și să primești iertare. Experimentele științifice au demonstrat că, în cazul relațiilor apropiate, există mai puțină tensiunea atunci când partenerii se iartă reciproc. A cere iertare este semnul recunoașterii greșelii, fiind cea mai eficientă cale de împăcare.

Al doilea mijloc de care avem nevoie în drumul nostru spre desăvârșirea este postul. Simplu fapt de a ne înfrâna de la anumite alimente nu are nicio valoare. Postul este important prin ceea ce ne face să trăim. Este un mod important și eficient de a renunța la dorințele noastre dezordonate și la pofta de plăcere din noi. Postul este un exercițiu de autocontrol de aceea este foarte bine venit. Rostul acestuia este să ne perfectăm pe de o parte aparatul de autocontrol, iar, de cealaltă parte, să participăm printr-o atitudine de sobrietate și adâncă recunoștință la evenimentele cruciale din viața Mântuitorului.

Un ultim aspect pe care pericopa acestei duminici ni-l sădește în suflet este milostenia. A face milostenia reprezintă un mod fundamental de a ne deschide inimile. Nu ni se cere să facem milostenie dăruind bani, ci dăruindu-ne pe noi: renunțând plăcerile și comoditățile noastre de dragului celuilalt. Milostenie înseamnă să fii atent la cel de lângă tine. Este evident cine nu posedă nimic nu poate face milostenie, dar poate fi milostiv față de ceilalți prin rugăciunile sale, prin grija față de ei, prin felul său de a se purta.

Să încercăm să împlinim sfaturile pe care Mântuitorul ni le-a transmis pentru a putea regăsi drumul spre rai, pentru ca inima să devină liberă de orice neliniște și împlinită în dăruirea de noi înșine prin iubirea milostivă. Având nădejde şi credinţă în dobândirea Raiului, să începem să urcăm, cu toata cuviinţa, treptele postului care ne duc spre El. Să înţelegem că, cu precădere în această perioadă a Postului Mare, suntem chemaţi să îndreptăm comportamentul cel stricăcios din noi, nu dând vina pe alţii pentru păcatele noastre, nu acuzând sau judecând pe alţii, ci recunoscând propriile noastre greșeli, judecându-ne obiectiv pe noi înşine în Taina Spovedaniei, pentru a primi iertarea păcatelor și a ne eliberara de trecutul întunecat și a trăi o viaţă nouă în bucuria şi lumina prezenţei lui Hristos.

Pr. prof. dr. Silviu Rad