O mare sărbătoare: Transylvania Open

Felicitări celor care au creat acest turneu, Transylvania Open. Un turneu de nota 10, cel puțin pentru noi, fiindcă am putut admira întreaga splendoare a echipei feminine de tenis a României, o echipă strălucită, cu jucătoare de mare talent și frumusețe. România avea nevoie de așa ceva. Halep nu e singură, în jurul ei sunt o serie de jucătoare pe care îți face plăcere să le urmărești. Sigur, dacă o adăugăm și pe Emma Răducanu, care este pe jumătate româncă, am putea spune că avem o carte de vizită strălucită, o echipă de temut în tenisul mondial. Mi-e greu să înțeleg de ce o jucătoare ca Ana Bogdan, de pildă, care a jucat de la egal la egal cu Emma, a făcut niște ghemuri remarcabile, nu este în top 20, să spunem. Mă așteptam să văd și fete de vârsta lui Emma, dar nici Gabriela Ruse nu este de vârsta ei, deși o preferă la antrenamente.

Aproape de vârsta ei (le despart 5 luni) este ucrainianca Marta Kostyuk (19 ani), care a învins-o în sferturi cu scorul de 6-2, 6-1, cu lovituri puternice și precise cărora Emma nu le-a putut face față. S-a antrenat și în stilul agresiv al adversarei, ceea ce a dus-o la 41 de greșeli neforțate și 7 duble greșeli!

Dar Emma știe și celălalt stil, al jocului de plăcere, al variației, al spectacolului. Ea și-a arătat clasa în ghemul 7 al setului doi, când a avut câteva răbufniri de orgoliu, lovituri de o mare frumusețe. Cred că este cea mai iute jucătoare din tenisul mondial. Însă Kostyuk este o jucătoare redutabilă, speranța tenisului ucrainian. Foarte puternică, rapidă, cu o voință pravoslavnică. Acum Emma se află într-o fază foarte dificilă. Ea trebuie să confirme miracolul de la US Open. Greu este să-și mențină stacheta, fiindcă, acum, fiecare adversară se concentrează să o învingă, și drumul va fi lung până Emma își va demonstra constant valoarea.

Turneul s-a desfășurat fără public, când de cel puțin un an Premier League se derulează cu zeci de mii de spectatori de-mascați în arene, dar o oră de antrenament a Emmei cu Gabriela Ruse a fost cu public. Emma este o jucătoare-spectacol, ea simte publicul, știe că are succes și îl cultivă. Are maturitate și își arată deja toate ticurile de star. E o starletă înnăscută. Are toate calitățile naturale, cărora le adaugă munca și seriozitatea, adică are tinerețe, frumusețe, talent și cerebralitate. La vârsta ei, nu joacă tenis doar instinctiv, ci gândește, stăpânește terenul, mingea, adversarul. Totul datorită acestei calități supreme, cerebralitatea, care o face să se concentreze și care, când va mai dobândi experiență, o va face de neconcurat.

Evident, dintre toate fetele noastre, surpriza este Jaqueline Cristian, care a reușit să elimine o jucătoare cu mare experiență, cea care o eliminase pe Emma la Wimbledon. Este vorba de australianca Ajla Tomljanovic. E o mare victorie! Pierderea partidei cu Halep se datorează unui complex față de marea campioană. A colecționat 46 de greșeli neforțate! Imens! S-a bătut singură. De ce? Fiindcă a mizat numai pe stilul agresiv. În tot meciul nu a dat decât o scurtă. Profesorii trebuie să le învețe pe fetele noastre că își ratează cariera cu acest stil. Lansat de Serena. Agresivitatea trebuie să fie dublată de precizie. Altfel e un mare risc, duce la eșec. Dacă Jaqueline era concentrată să trimită mingea în teren, nu pierdea atât de drastic, cu 6-1, 6-1.

Să nu o uităm pe Irina Bara, care a urcat pe treapta cea mai înaltă a podiumului la dublu. Mi-a plăcut curajul și maturitatea cu care toate fetele noastre au abordat partidele. Ele trebuie susținute, încurajate de federație, fiindcă locul lor este sus, cel puțin la nivelul puternicei echipe de tenis feminin a Cehiei. Mă surprinde chiar ușurința cu care un Ion Țiriac, pe când era președintele Federației de tenis, a spus că după Halep, se alege praful. NU cred. Dacă există și finanțatori ca familia Ciorcilă, patroana turneului, e greu de scăzut ștacheta. Oricum, Patrick Ciorcilă a reușit la Cluj ceea ce nu au reușit la București Țirac și Năstase. Ceea ce am văzut la TO, îl contrazice pe Țiriac. Există o pepinieră a tenisului românesc. Și sunt sigur că multe alte fete bat la porțile consacrării. Așa s-a spus și despre gimnastică, faptul că după Nadia va fi pustiu. Nu a fost, cel puțin timp de vreo zece ani, colegele Nadiei, de la Teodora Ungureanu la Cătălina Ponor sau Larisa Iordache au făcut minuni, au continuat să uimească lumea. Statistica ne arată că un număr de 16 gimnaste au fost „perfect ten”, adică au fost încununate cu nota 10 la Campionatele mondiale și Olimpiade.

Cred că marea cădere post-decembristă este de natură politică, nu sportivă. Sportul nu a mai fost susținut de guvernul liber al României, la fel cum nu a susținut nici cultura. Și cele două surori gemene, cultura și sportul, care dau identitatea României, au fost abandonate, lăsate să se descurce cum pot!

N-au putut. Șocul a fost o lovitură în plin. Singuri ne-am tăiat craca de sub picioare, datorită unor politicieni de paie. Fotbalul, de pildă, e într-o covalescență continuă, fiindcă a avut parte și de patroni debili. E greu să funcționezi după standardele capitaliste. Încă nu suntem o țară capitalistă. Nici democratică, nici liberală. O varză. Sportivii și artiștii vor trebui să învețe să se descurce singuri.

Așa cum s-a descurcat Halep, care la TO a arătat o revenire de formă, după lunga perioadă de absență după un accident suferit în urmă cu câteva luni. Nu-i mai dădea nimeni nici o șansă, ba, un anumit cârcotaș de la noi o sfătuia, citez „să se lase de tenis, să facă doi-trei copii, că bani a câștigat destul”. Dar Halep nu e făcută pentru asta, ci pentru tenis. Instinctul ei de jucătoare nu a lăsat-o, a pus-o din nou la lucru și a atins forma arătată la TO. Foarte bună, deși ne-am speriat când a cerut timeout medical în meciul cu Gracheva. Dar până la finală, a fost greu să cântărim cota ei valorică, fiindcă la TO a întâlnit adversare departe de top 20, unde se află ea, ci mai degrabă de top 100, unde se află tinerele jucătoare Gabriela Ruse (23 de ani), Varvara Gracheva (21 de ani) sau Jaqueline Cristian (23 de ani), cu care a jucat în primele partide. Ea nu a întâlnit decât în finală o jucătoare de calibrul lui Anett Kontaveit, locul 14 WTA, cea mai bine plasată din turneu, care a venit aici după triumful de la Kremlin Cup și care a dovedit o lejeritate colosală în partide, randament excepțional și un ritm ridicat în lovituri.

Sigur, prestigiul turneului s-a datorat ei și celorlalte jucătoare de mare calibru, care au onorat acest turneu. Nu mi-a venit să cred că văd aici jucătoare de prima linie a tenisului mondial, cu o veche constanță în acest sport, ca Ajla Tomljanovic și Rebecca Peterson, dar toate au fost jucătoare solide, impresionante, ca Friedsam, Petkovic, Barthel, Hercog, Krunic, Teichmann, Juvan, Pera, Van Uytvanck, inclusiv cele trei ucrainience ajunse în sferturi, Tsurenko, Kalinina și Kostyuk. Și nu este de mirare că am văzut partide de o mare luptă și frumusețe.

Așa au fost și semifinalele și finala. În prima semifinală, estona Kontaveit a întâlnit-o pe suedeza Peterson, care are un serviciu de ikebana. Însă nu i-a făcut față lui Anett, care parcă s-a jucat cu ea. A fost un meci relaxat, cele două jucătoare au făcut o partidă plăcută, ba s-au amuzat la punctele „ajutate” de fileu. În cealaltă semifinală ne așteptam ca lupta să fie acerbă, fiindcă Marta Kostyuk a dorit să ajungă în prima ei finală. Dar avea să plece de aici cu o amintire de neuitat, a fost învinsă de Simona cu un neverosimil 6-0, 6-1, greu de anticipat. Însă Simona a jucat aproape perfect, ca în primul meci, partida cu Ruse. La acest nivel nu are adversar. În al șaptelea ghem din serul 2, Kostyuk s-a luptat să-și apere onoarea, așa cum o făcuse și Emma în meciul cu ea. Ce coincidență! Dar cum s-a întors roata norocului! Halep arată că în tenis nu există „milă”, este tenis, este joc, ea nu a ocrotit nici o adversară, a abordat meciurile cu aceeași seriozitate, ca și cum ar fi jucat o finală de Grand Slam. Nu le-a menajat nici pe tinerele adversare din România. Bătăile pe care ea le-a administrat tinerelor jucătoare sunt o lecție de tenis și de viață. Să nu uite, să le ambiționeze.

Dar cine ar fi crezut că totuși Anett Kontaveit avea să-i administreze și ei o lecție („Anett, m-ai zdrobit!”, a fost replica lui Halep de la premiere), surclasând-o cu o viteză uimitoare, într-un stil de mare campioană. Setul 1 l-a rezolvat în câteva minute. Iar în setul doi, Halep avea 2-0, dar Anett a ajuns repede la 5-2. Abia ghemul 8 a fost mai disputat. Anett a avut 4 mingi de meci pe serviciul lui Halep, care cu greu a reușit să câștige al treilea ei ghem. Dar pe serviciul ei, Anett a fost neiertătoare și a încheiat partida cu 6-3. Nimeni nu se aștepta la o victorie așa de categorică și fulgerătoare a lui Anett, mai ales că în partidele anterioare Halep conducea cu 3-0. Anett și-a câștigat astfel un loc binemeritat în Turneul Campioanelor de la Guadalahara (10-17 nov.). A arătat o formă deosebită, prin lovituri foarte iuți și puternice. Secretul îl constituie punctele obținute prin retururile perfecte la primul serviciu al adversarei. Apoi loviturile lungi, pe fundul terenului. Presiunea asupra lui Halep a fost sufocantă. În acest stil, Anett a câștigat în două luni 4 turnee WTA! Ceva fantastic! Nici o jucătoare din turneul de la Cluj-Napoca nu i-ar fi făcut față. La acest nivel, jocul iubitelor noastre Emma, Cristian etc. pare copilăresc. Letona Anett Kontaveit, o jucătoare uimitoare!

Halep a întâlnit o jucătoare completă, care ne arată la ce nivel a ajuns tenisul mondial. Ea însă pare să-și fi reglat tirul, a dorit mult să câștige acest turneu, dar să nu se descurajeze, e bine că la Transylvania Open și-a amintit că e o mare campioană și că drumul ei nu s-a terminat. Ba acum mi se pare mai bun ca în tinerețe, fiindcă jocul ei este dublat de o maturitate în gândire. La fel sunt și declarațiile pe care le face după meciuri, mature, bine gândite. Mai are multe de spus în tenis.

Așadar, prima ediție a turneului Transylvania Open consemnează o câștigătoare insolită, letona Anett Kontaweit (25 de ani), care, practic, nu a avut adversară în acest an. La anul, sperăm că Publicul o va aștepta într-o competiție fără mască.

Cuvinte de laudă pentru acest mare spectacol de la Cluj-Napoca, o sărbătoare a frumuseții, ce sfidează pandemia. Iar după opiniile participantelor, organizarea a fost la înălțime. Patrick Ciorcilă a declarat că licența și organizarea turneului l-au costat peste un milion de euro, dar că turneul, cu un titlu de renume, s-a bucurat de succes și a fost transmis în 100 de țări. Și că va continua cu ambiții îndreptățite. Acest lucru va ridica sigur prestigiul României pe firmamentul tenisului mondial.

Grid Modorcea