Episcopul Sebastian al Slatinei și Romanaților: „Pentru cine se va mai naște Hristos într-o lume resetată”

Episcopul Sebastian al Slatinei și Romanaților  adresează o scrisoare publică în care vorbeşte în termeni fără precedent despre politicienii cu apucături de Superman care au pierdut legătura cu poporul, dar și despre Nașterea Lui Hristos într-o lume resetată de noua ordine mondială.

„Pentru cine se va mai naște Hristos într-o lume resetată” se intitulează Scrisoarea Pastorală pe care Preasfinția sa Sebastian Episcopul Slatinei și Romanaților a postat-o pe site-ul Episcopiei ca mesaj pentru credincioși în pragul Sfintei Sărbători a Nașterii Domnului Iisus Hristos.

Înaltul prelat vorbește nu doar despre marea resetare mondială, ci și despre conducătorii care odată cocoțați în vârful puterii pretind celorlalți încredere oarbă și supunere.

„În fiecare decembrie, Nașterea Domnului pe pământ reînnoiește și revigorează lumea, dându-i speranțe noi de viață. „Întruparea Fiului lui Dumnezeu este singurul lucru nou sub soare”, spune Sfântul Ioan Damaschin.

Este noutatea care a împărțit istoria în două – înainte și după Hristos –, iar această veșnică noutate privește nu numai Persoana Mântuitorului, ci și Lucrarea Sa, precum și trupul Său teandric, Biserica. Astfel, omul unit cu Biserica este nou – o creație continuu nouă, în toate experiențele lui pe calea mântuirii, sfințirii, asemănării cu Dumnezeu.

În ultima vreme însă, auzim vorbindu-se tot mai mult de un curent ce merită atenția noastră, pentru că se prefigurează a fi unul deosebit de periculos pentru om.

Se numește MAREA RESETARE. Ce înseamnă aceasta? Marea Resetare vizează schimbarea structurală a lumii, adică o deconstruire a acesteia sub toate aspectele ei, astfel încât nimic să nu mai fie la fel – nimic din ordinea creată de Dumnezeu.

Ea speculează faptul că mai ales copiii și tinerii sunt avizi de noutate și, profitând de acest imbold firesc, promovează schimbări nefirești sau chiar sfidătoare la adresa firescului și a normalității unanim acceptate până nu demult. Urmărește renașterea omului – dar nu „din apă și din Duh” (In 3, 5) –, ci exclusiv „din materie și ideologie”.