Aurelian Pavelescu: Avram Iancu e singur astăzi la Țebea, o tragedie ”Pe dealul Feleacului/ Merg carele Iancului”

AVRAM IANCU SINGUR LA ȚEBEA, LA 150 DE ANI DE LA URCAREA LA DOMNUL. ÎN MÂINILE PROPAGANDEI INEPTE

Zi teribilă, azi, la Țebea, unde-și doarme somnul uriașul Avram Iancu de 150 de ani. Cântece patriotice, steaguri (unele dintre ele pătate cu însemnul unui partid) și îngrămădeală mare. Pentru facebook și like-uri, sefliuri, poze turistice cu Crăișorul. Indecență.

Câți dintre cei luați de valul amintirii acestui Alexandru cel Mare al românilor îi știu tragedia? Liderul militar al revoluției ardelene de la 1848, dar și liderul grupului de corifei, în frunte cu Sfântul Andrei Șaguna, diplomatul, și Simion Bărnuțiu, ideologul mișcării revoluționare. Avram Iancu a fost un intelectual și strateg, cu anvergură europeană, care s-a opus lui Koshut – liderul revoluției maghiare -, a tratat cu imperiul austriac și imperiul țarist și a organizat armata română după modelul legiunilor romane, creând în câteva luni soldați din iobagii transilvani. A marcat istoria europeană, alături de un alt uriaș, Nicolae Bălcescu, cel care l-a renăscut pe firmamentul țării pe Mihai Viteazul.

Nu, astăzi nu este prezentă la Țebea gloata sărăcită și disperată care a venit la mormântul lui Iancu s-o apere, dincolo de mormânt, mesianic. Vor fi fost, desigur, și excepții, români care merg să se roage la mormântul lui Iancu cu devoțiune, dar tăcuți, cum se cuvine în biserică. Dar marea parte, propagandiști însetați de putere, analfabeți politici, pentru care Avram Iancu a devenit o meserie. Îi veți regăsi la toate evenimentele naționale, agățându-se și umilind simbolurile sacre. În lumea atât de complexă în care trăim, cu armate care au intrat și lucrează chiar în mințile oamenilor și popoarelor, acești propagandiști sunt biete marionete.

Atâta vreme cât noile generații nu vor înțelege cu adevărat istoria țării, să și-o asume, și doar o vor falsifica prin maimuțăreală, șanse nu sunt. E nevoie, mai întâi, de o deșteptare națională, care nu poate fi decât culturală.

Avram Iancu e singur astăzi la Țebea, o tragedie. Să-i cântâm cântecul din popor, acel popor care încearcă să se nască iar: ”Pe dealul Feleacului/ Merg carele Iancului,/ Nu merg cum merg carele/ Strălucesc ca soarele./ Carul merge-mpiedicat, / Iancu merge supărat,/ Pentru-n hoț de împărat./ Boii-s cu coarnele spume,/ Om ca Iancu nu-i în lume,/ Boii-s cu coarnele verzi/ Om ca Iancu nu mai vezi.” Glorie lui!

Aurelian Pavelescu