1 noiembrie 1599. Intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia. Ridică catedrală ortodoxă și oferă drepturi românilor ardeleni

Intrarea triumfala in Alba Iulia a lui Mihai Viteazu impreuna cu oastea sa, la 1 noiembrie 1599, la trei zile dupa biruinta de la Selimbar, a reprezentat apogeul politic si militar al acestui mare voievod roman. Si chiar daca a fost recunoscut de Dieta Transilvana doar ca guvernator imperial, Mihai a fost conducatorul „de facto” al Transilvaniei, urmand ca numai peste cateva luni sa savarseasca Unirea, pentru prima data, a celor trei tari romane. Inainte de a intra in Alba Iulia, Mihai a fost intampinat de episcopul romano-catolic din Alba Iulia si de catre alti nobili din Transilvania, care i-au inmanat cheia Cetatii de scaun a Ardealului.

De altfel, marele patriot si istoric roman Nicolae Balcescu, intr-o celebra opera istorica ne descrie in cuvinte alese acest important eveniment: „Intr-aceea, Mihai-Voda, ridicandu-si tabara de la Sibiu, inainta cu incetul spre Alba-Iulia, iar prin toate orasele pe unde trecu in cale, locuitorii alergau inainte-i cu daruri, slobozind pusti in semn de veselie, primindu-l cu mare dragoste si entuziasm. Apropiindu-se de Alba, locuitorii orasului ii iesira inainte cu multa bucurie, iar in fruntea lor era episcopul catolic, ce era incunjurat de tot clerul sau, care il felicita in numele poporului pe domn, de sosirea sa, urandu-i fericire si o domnie lunga asupra tarii Ardealului”. Dar prezenta marelui voievod a fost simtita la Alba Iulia cu cativa ani inainte, mai precis in anul 1597, cand Mihai Viteazu a ctitorit Catedrala Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei cu hramul „Sfanta Treime”, un simbol al unitatii de credinta si neam al celor trei tari romanesti, ctitorie aflata in vecinatatea zidurilor cetatii si care a fost mai bine de un secol un centru important religios si cultural in Transilvania.

Si dupa cum spune marele nostru istoric Nicolae Iorga: „aceasta mitropolie ortodoxa a devenit cel mai trainic si mai de folos asezamant al neamului nostru romanesc de peste munti”. Astfel, dupa cum s-a mai spus, la 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazu patrundea in Alba Iulia asemenea unui mare invingator, Ardealul se afla la picioarele sale si mai ramanea numai Moldova sa fie cucerita pentru ca Tracia sa fie refacuta in vechile sale hotare.

În perioada 1541 – 1690, Alba Iulia devine capitala principatului autonom al Transilvaniei, o perioadă în care oraşul cunoaşte o dezvoltare economică remarcabilă şi în care principii Transilvaniei înalță edificii importante, cum ar fi Palatul Princiar.

Dintre măsurile favorabile românilor trebuie să amintim că în cadrul celei de-a treia diete, ţinută tot la Alba Iulia, s-a hotărât ca satele ungurești și săsești să acorde drept de pășunat satelor românești vecine. Aceeași regulă trebuia respectată și de satele românești care se învecinau între ele. Acest drept de pășunat era valabil pentru cai, boi, junci și porci, dar nu și pentru oi. Mai putem aminti aici că la aceeași dietă nobilii ardeleni se plângeau că au fost emise de cancelaria lui Mihai Viteazul acte în limba română adresate unora dintre ei și, de aceea, au cerut ca voievodul să emită acte doar în limba latină sau maghiară atunci când se adresează nobililor sau instituţiilor transilvănene. Această solicitare fiind acceptată, unul dintre articolele dietei prevedea că dacă se vor mai întâmpla astfel de cazuri, atunci cei care aduc astfel de scrisori să fie prinși și trimiși înaintea voievodului împreună cu actele găsite asupra lor.

Mai trebuie să amintim cu privire la statutul Bisericii Ortodoxe din Transilvania că, în urma tratatului din 20 mai 1595, parohiile românești (ortodoxe) au fost puse sub jurisdicţia mitropolitului de Târgoviște, astfel că autoritatea mitropolitului Ţării Românești se extindea și asupra românilor transilvăneni. Tot cu acordul lui Sigismund Báthory s-a construit o biserică ortodoxă la Alba Iulia, cu hramul Sfintei Treimi. De asemenea, după ce a cucerit Transilvania, Mihai Viteazul a cerut și a obţinut în dietă scutirea preoţilor români de la prestarea robotei sau a altor slujbe. Câteva documente datând din perioada stăpânirii lui Mihai Viteazul în Transilvania sunt diplome de înnobilare. Deși puţine la număr, aceste acte sunt mărturii ale unui alt atribut princiar exercitat de voievodul român. Unul dintre cei care primesc blazon de la Mihai Viteazul este Gheorghe din Ciocănești, castelanul cetăţii Jdioara. Acesta este ridicat la statutul de nobil, împreună cu fraţii lui, Nicolae, Petru și Ioan. Potrivit descrierii blazonului, scutul era de tip renascentist, timbrat de un coif din vârful căruia cădeau lambrechini de frunze de acant. Deasupra coifului se afla o coroană de aur, deschisă, cu trei fleuroane.

NapocaNews