3 decembrie. Trece la ceruri Petre Țutea: ”Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire și suferință”

Născut la 6 octombrie 1902 în satul Boteni (Muscel) în familia unui preot. Urmeazã liceul Neagoe Basarab din Câmpulung şi liceul Gh. Bariţiu din Cluj, apoi cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj; studiază formele de guvernământ la Universitatea Humboldt din Berlin; va deveni, în urma studiilor universitare, doctor în drept administrativ. Publică articole diverse şi studii de economie şi politică în presa anilor 1930, cu precădere în Cuvântul condus de Nae Ionescu. Este un apropiat al acestuia, ca şi al lui Petre Pandrea, Mircea Eliade, Emil Cioran ş.a. După o perioadă de simpatii de stânga, devine simpatizant al micării legionare, dar nu şi înscris în mişcare, iar în septembrie 1940 ajunge înalt funcţionar la Ministerul Economiei Naţionale în guvernul naţional-legionar. Sub regimul comunist face 13 ani de închisoare politicã în anii 1948-1953 şi 1956-1964. După eliberarea din puşcărie continuă să fie persecutat de Securitate, care îi confiscă o serie de manuscrise (printre care Tratatul de antropologie creştină, ce i se va restitui după 1989). Trăieşte înconjurat de tineri din boema bucureşteană a vremii şi publică sporadic, sub pseudonimul Petre Boteanu, în revistele şi almanahurile Uniunii Scriitorilor. Moare la Bucureşti în 3 decembrie 1991, după ce este „redescoperit” de tinerii generaţiei post-1989 şi se bucură de o scurtă perioadă de notorietate dublată de o intensă mediatizare.

Cărţi publicate posgt-mortem:

Mircea Eliade, 1992
Între Dumnezeu şi neamul meu, 1992
Bătrâneţea şi alte texte filosofice, 1992
Omul. Tratat de antropologie creştină, 1992
Philosophia perennis, 1992
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, 1993
Filosofia nuanţelor (Eseuri. Profiluri. Corespondenţă), 1995
Ieftinirea vieţii. Medalioane de artropologie economică, 2000
Reformă naţională şi cooperare, 2001
Anarhie şi disciplina forţei, 2002

Motto: ”Definiția mea este: Petre Țuțea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire și suferință. Și convingerea mea este că suferința rămâne totuși cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu” – Petre Ţuţea despre sine.

În perioada care a urmat momentului 23 august 1944, continuă să lucreze în același minister, la Direcția Încurajării Exportului, apoi este funcționar în Direcția Studii și Documentare, pentru ca în final să lucreze în Direcția Acorduri, devenind protejat al lui Lucrețiu Pătrășcanu, fostul său coleg de la PCdR. Ţuţea va scăpa, momentan, de epurările succesive din aparatul de stat ale „elementelor burgheze”, făcute de comuniști, însă, la doar două săptămâni după destituirea lui Pătrășcanu, în 12 aprilie 1948, Țuțea este arestat, fiind închis, fără proces, la Ocnele Mari, iar mai apoi la Jilava. Acuzațiile care i se aduceau erau de spionaj în favoarea anglo-americanilor, însă, în fapt, la 11 februarie 1948 diplomatul britanic John Bennet a înaintat la Foreign Office un raport asupra situației economice din România, citând dintr-o lucrare redactată cu mai mulţi ani în urmă de Petre Țuțea, în cadrul Oficiului de Studii al Ministerului Industriei și Comerțului, privind relațiile economice româno-germane din trecut, ca bază de comparație cu relațiile economice româno-sovietice.

În anul 1953 este eliberat, însă după doar trei ani este din nou arestat, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale şi este condamnat la zece ani de închisoare. În anul 1959, va fi însă judecat din nou, pedeapsa, de data aceasta, fiind de 18 ani de muncă silnică şi 8 ani de degradare civică.

În august 1964, Petre Ţuţea va fi eliberat în urma amnistiei generale, urmând să trăiască de aici înainte, din sume provenind din ajutorul social.

În primăvara anului 1968, lui Țuțea i se întocmește o „fișă personală”, în cadrul unui „Referat cu propuneri de avertizare a numitului Țuțea Petre”, prin care, i se cerea să meargă la muncă, cu toate că acesta avea deja vârsta de pensionare, însă deținuților politici nu li se recunoștea perioada de detenție drept „vechime în muncă”. Documentul făcea referire, în continuare, la „poziția sa dușmănoasă semnalată de mai mulți informatori”.

De la eliberarea din închisoare, până la sfârşitul vieţii, Ţuţea va trăi extrem de modest, într-o garsonieră din apropierea Parcului Cișmigiu, fiind ajutat de câțiva prieteni care obținuseră un mic ajutor bănesc pentru el și mâncare de la Casa Scriitorilor. Inutil să mai amintim că, după eliberare, până în 22 decembrie 1989, Ţuţea va fi sub permanenta urmărire a Securităţii.

Trebuie spus că Ţuţea a realizat numeroase proiecte în timpul vieţii, majoritatea rămase în manuscris: eseuri, dialoguri filosofice, teologice și antropologice. Singurele sale apariţii au fost reprezentate de mici texte, publicate în revistele ”Familia” și ”Tribuna”, însă el nu va apuca, în timpul vieţii, să-şi vadă numele pe vreo apariţie editorială.

După 1989, întreaga ţară descoperea un orator remarcabil, care până atunci fusese cunoscut doar unui cerc restrâns de admiratori, iar reprezentanţii media se vor înghesui să realizeze interviuri şi documentare cuprinzând aspecte privind viaţa şi gândirea filosofului Petre Ţuţea.

Însă foarte curând după Revoluţie, la 3 decembrie 1991, Petre Țuțea a murit, la București, la vârsta de 89 de ani. A fost înmormântat în localitatea natală, Boteni, unde corpul său neînsufleţit a fost transportat cu o maşină care ducea în acea direcţie morcovi.

Înmormântarea avea loc în ziua Sfântului Nicolae, iar drumul sicriului spre locul de veci a fost făcut într-un car tras de boi.

Ţuţea apucase să îşi declare sentimentele despre acest moment al existenţei: ”Nu mă tem de moarte. Mă tem de însingurare. Eu, care am fost prezent la toate tragediile şi victoriile acestei ţări, mă simt ca un par în mijlocul furtunii. Singura nădejde este că, om cum sunt, Dumnezeu mă iubeşte şi aşa…”

După dispariţia sa, întreaga sa operă va fi publicată, iar printre cărţile sale se află ”Manifestul revoluției naționale” (în colaborare), „Bătrânețea și alte texte filosofice”,”Mircea Eliade”, ”Între Dumnezeu și neamul meu”, ”Omul – Tratat de antropologie creștină” (I-II), ”Philosophia perennis”, ”Proiectul de tratat. Eros”, ”Reflecții religioase asupra cunoașterii”, ”Lumea ca teatru. Teatrul seminar”, ”321 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea”, ”Neliniști metafizice”, ”Filosofia nuanțelor”, ”322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea”, ”Ieftinirea vieții. Medalioane de antropologie economică” sau ”Ultimile dialoguri cu Petre Țuțea”.

Lucrarea ”322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea” cuprinde interviurile apărute în presă după anul 1989 și înregistrări video sau audio, din care câteva ale unor conversații private.

NapocaNews