Qatar – Cupa mondială 22. Stare de spirit și victorii cu noroc

Indiscutabil, campioană mondială a spectacolului rămâne Brazilia. Iar clasa ei s-a văzut din start, de la meciul cu Serbia, poate cel mai frumos joc a campionatului. A fost nedrept ca o astfel de echipă să fie eliminată de Croația în sferturi, care a egalat în prelungiri, în minutul 117 al meciului, cu 3 minute înainte de final. Și asta n-ar fi nimic, dar acest gol a fost singurul șut pe poartă al croaților, un gol norocos. Deci în 120 de minute de joc, croații nu au expediat pe poarta braziliană decât un singur șut, care a însemnat golul egalării. În rest, echipa croată a făcut un joc defensiv, de destrămare a fanteziei braziliene, de închidere masivă a tuturor culoarelor. Plus că ei au avut și un portar miraculos, care a apărat tot, așa cum făcuse și în meciul cu Japonia, pe care tot el l-a câștigat, apărând 3 lovituri de la 11 metri, așa cum a făcut și în meciul cu Brazilia. Croația este noua Germanie a fotbalului mondial, adică ea joacă precum o mașină de pase, este foarte calculată, are jucători de mare clasă, adevărați atleți. Iar cei mai buni joacă la echipele engleze și Luka Modric, conducătorul de joc, e star la Real Madrid.

Oricum, Brazilia a fost eliminată pe nedrept. „Nedrept” este însă un cuvânt impropriu, fiindcă nimeni nu este vinovat de rezultat, așa este fotbalul, mingea e rotundă, dar acest cuvânt justițiar exprimă mai degrabă un regret. Fără Brazilia în finală, fotbalul e mai sărac. Dar cred că antrenorul lor a greșit mult, a fost incapabil să pregătească așa cum trebuie partida. Trebuia să studieze jocul anterior al Croației și să vadă că ea este campioană la rezultate de 0-0. Știe să țină jocul în loc, să tatoneze, să destrame atacurile, jucătorii să se dubleze perfect. Această mașină nu putea fi învinsă decât prin presiune continuă asupra apărării croate și prin jocul individual, prin talentul vedetelor braziliene, așa cum s-a întâmplat în cazul golului marcat de Neymar. Echipa s-a străduit să marcheze un gol, dar portarul croat nu a putut fi învins decât de Neymar, care a trebuit să-l dribleze, ca să-l învingă. Richarlison nici nu s-a văzut, la fel Rodrygo și alte vedete. Mult mai pregătită a fost Croația, s-a văzut că a studiat perfect jocul brazilienilor și a știut să le anihileze vedetele, prin marcări om-la on și dublări în valuri. O mașină de ucis fantezia.

Dar uite că a venit Argentina, care a stricat mașinăria croată, raționalizarea fotbalului a fost aruncată în aer de fantezia sud-americanilor, care au fotbalul în sânge. Puternicii croați au fost învinși de o echipă cu mai multă ambiție și determinare, dar având în plus în Messi și Alvarez doi jucători care au rezolvat meciul pe cont propriu. Exact ce făcuse și Neymar. Și Mbappe în finală. O echipă bine organizată nu poate fi învinsă decât prin execuții individuale de mare efect. Exact cum au fost golurile Argentinei. Care la 3-0 a oprit motoarele, altfel dacă ar fi jucat cu același elan până la sfârșit, mai înscria 3 goluri. A fost cel mai bun joc al Argentinei, care de la meci la meci a crescut în valoare. A pornit cu o înfrângere, la Arabia Saudită, și a terminat cu o finală strălucită. Categoric, Messi și-a arătat clasa, s-a ridicat la nivelul cerut de fanaticii spectatori argentinieni, care au venit din Argentina cu miile!

Mai exact, 80 de mii, care la finală a umplut stadionul și a început fiesta. Finala a fost spectaculoasă, dar nu mi-a plăcut că nu s-a decis în timpul regulamentar de joc sau chiar în extra-time, ci la loviturile de departajare, acolo unde totul e loterie, nu fotbal. Știam că sigur Martinez va apăra o lovitură, dar nu credeam ca francezii, marii campioni, să rateze ca niște copii. Să tragi o lovitură de la 11 metri pe lângă poartă! Iar una în brațele lui Martinez! Suficient ca Argentina să triumfe. Ea a controlat jocul. În prima repriză i-a anihilat pe francezi, care erau de nerecunoscut. Griezmann, Dembele, Giroud și Rabiot au fost șterși. La fel Mbappe. Care abia în finalul meciului a înviat. Dacă n-ar fi fost el, Franța ar fi terminat rău. Abia prin penalti-ul transformat de Mbappe în min. 80, Franța a tras primul șut pe poartă!! Dar Mbappe a marcat cele 3 goluri, fiindcă după 120 de minute de joc, scorul a fost 3-3. Și primul care a executat lovitura de departajare a fost tot Mbappe, care a marcat. A marcat 4 goluri și cu 5 înainte, a făcut 9, devenind golgheterul CM. De cealaltă parte, nici Messi nu a fost mai prejos, a înscris de 3 ori (2 + penalti). În total, 8 goluri.

Evident, în Argentina a fost o nebunie de nedescris, căci marele vis s-a împlinit. Pentru Messi a fost singurul trofeu care îi lipsea. Argentina, pentru a treia oară campioană mondială. Un vis frumos li s-a împlinit și croaților, pe locul 3, dar și marocanilor, care au ajuns în careul de ași și se anunță o echipă redutabilă, care acum au reprezentat, zic ei, Asia și Africa. Dar eu cred că Africa au reprezentat-o francezii, pentru că în afară de Macron, în tribună, și Lloris, în poartă, toată echipa a fost de negri. Finala a fost între albi și negri. Au câștigat albii. Argentinienii nu au avut nici un jucător de culoare!

A fost un campionat mondial cu jocuri spectaculoase, cu scoruri astronomice chiar, precum Spania-Costa Rica = 7-0. Ca apoi Costa Rica să învingă Japonia, care o învinsese pe Germania! Veritabil spectacol! Surprizele s-au ținut lanț, încă din grupe, când a fost eliminată Germania, apoi în optimi și sferturi Belgia, Spania, Portugalia, Olanda, dar și Anglia, un caz aparte, fiindcă meciul ei cu Franța a fost de chinogramă. Echipele asiatice, africane și arabe au arătat că există o altă față a hărții mondiale, datorită faptului că toate au cel puțin un jucător într-o mare echipă engleză sau europeană.

Marea problemă a fotbalului de azi vine din ușurința cu care se acordă penalti. Cum a fost cel din meciul Argentina-Olanda. Și chiar cele Trei din finală! Poate că VAR-ul e bun, fiindcă sunt anumite faze în care unele infracțiuni nu se prea văd cu ochiul liber, e nevoie de camerele de filmat și de reluări, de apropieri de cadru, de prim-planuri. Iar tehnica transmiterii a ajuns la recorduri de performanță. Spectatorul din tribune nu are satisfacția pe care o are cel care vede meciul la televizor, fiindcă nu are informația acestor detalii, doar cu excepția jocurilor care au ecrane mari pe stadion, pe care se proiectează reluările.

Marile meciuri au fost în sferturi, când partida dintre Anglia și Franța a ținut loc de finală. Diferența dintre aceste două echipe și restul plutonului o constituie jocul rafinat, apropiat de artă. Cât de brutal joacă Marocul, de pildă, față de jucătorii francezi sau englezi! În meciul din semifinale, marocanii i-au cosit pe jucătorii francezi. La fiecare contact cu adversarii, Mbappe și Griezmann erau pe jos. Cred că marocanii ar fi putut lua cupa cotonogarilor CM. Pe francezi ai vrea să-i vezi continuu. Și dacă Harry Kane nu rata lovitura de la 11 metri în finalul meciului, jocul se ducea în prelungiri și spectacolul continua. Nici nu contează cine câștigă la puncte, fiindcă sigur amândouă sunt învingătoare, câștigă fotbalul. Ele sunt reper, spre o astfel de eleganță trebuie să tindă fotbalul, spre eliminarea agresiunii nesportive. În toate jocurile pe care le-a avut la Cupa mondială, Anglia nu a fost penalizată decât cu un singur cartonaș galben. Ea rămâne model de fair play.

Dar acest joc elegant al francezilor a fost risipit în finală, când argentinienii au jucat ca la corrida, într-un iureș nebun. Elanul lor era de nestăvilit. Au fost mai motivați, mai dornici să învingă. Și norocul le-a surâs. De la francezi numai un sigur jucător a vrut să învingă, Mbappe, jucător prin excelență mobilizat să înscrie. Dar o echipă nu poate trăi numai pe harul unui jucător. Mbappe a fost mereu în formă în acest campionat. De ce oare Griezmann nu a fost în formă în finală? Alta ar fi fost soarta meciului. Mbappe a oferit și două assist-uri unui jucător care l-a înlocuit pe Giroud, dar acesta a ratat incredibil, spre uluiala lui Mbappe. Și a tribunelor! În afară de Mbappe, Franța nu a existat în atac. Ocazia cea mai mare a fost în min. 120+3, când Kolo Muani a ratat pe contraatac, fiind singur cu portarul. Ar fi fost lovitura de grație. Dar tot Martinez a salvat miraculos. Meciul s-ar fi putut încheia după 90 de minute de joc. La 2-2, Franța a oprit motoarele și nu a profitat de deruta argentinienilor, jucătorii au pasat înapoi și nici nu l-au mai jucat pe Mbappe. Când ai un astfel de om, să nu-i pasezi? Mbappe nu a fost exploatat la valoarea lui. În echipa de club, PSG, este mult mai exploatat. Echipa Franței a jucat în finală sub nivelul ei din sferturi sau semifinale.

Cristiano Ronaldo a plecat în lacrimi la vestiare după ce Portugalia a fost eliminată de Maroc. Și a scăpat bine doar cu un gol primit, fiindcă marocanii au mai avut pe contraatac o ocazie uriașă, față de vedetele portugheze, care n-au avut nici una. Acest campionat arată că fața fotbalului s-a schimbat radical, dacă vedetele europene sunt umilite de marocani, japonezi, senegalezi, ghanezi sau sud-coreeni. Maroc în semifinale, cine ar fi pronosticat așa ceva, în afară de fanii lor, care spuneau că în Qatar cupa mondială va ajunge în mâinile lor, ale marocanilor. Sigur, au eliminat Spania și Portugalia, echipe vedetă. Și cred că succesul marocanilor se datorează faptului că au avut o stare de spirit excelentă. Secretul a stat în jocul de echipă și această bună dispoziție, care i-a făcut să joace mereu cu zâmbetul pe buze, au jucat relaxat, nu în disperare, ca portughezii. Și mai e un fapt esențial, au jucat cu credință. La fiecare schimbare de jucător, vedeam gesturi de închinăciune către Allah. Credință și plăcere în a juca mingea, ce atuuri! Nu ar fi fost de mirare, dacă echipa Marocului ar fi ajuns în finală sau dacă am fi asistat la o finală Croația-Maroc, care s-au întâlnit și în grupe și au făcut 0-0.

Însă nici o echipă nu s-a ridicat la starea de spirit a Franței. O adevărată familie. Coeziunea echipei și valoarea individuală a jucătorilor și-au spus cuvântul. Mppabe joacă cu o bucurie de nedescris. El este simbolul ideii că fotbalul este un joc, un joc de copii, tineresc, nu o afacere, așa cum este pentru majoritatea celor care câștigă de pe urma lui. Mbappe sfidează aranjamentele de culise și ideea că fotbalistul este o marfă de vânzare.

Oricum, spectacolul a fost asigurat. Și pe teren, dar și prin ceea ce se petrecea în tribune, unde galeriile erau pregătire de spectacol și chiar asta făceau, băteau tobele, dansau și cântau, precum galeriile Braziliei, Mexicului sau Argentinei. La acest capitol triumfă deci țările latine. Categoric, lumea vrea fotbal, nu război.

Cel mai mult m-a enervat jocul Croației, atât de rece, atât de calculat. Dacă tot suntem în era VAR, ar trebui să se introducă o regulă, la 500 de pase înapoi, la portar și fundași, o echipă ar trebui exclusă din competiție. Ca pe o echipă care trădează fotbalul, care practică anti-joc. Nu e bine ca regele sportului, Fotbalul, să fie o mașină. Și VAR-ul îl apropie de această condiție robotică. Prin el, a dispărut definitiv „mâna lui Dumnezeu”, acea greșeală umană care l-a făcut pe Maradona campion. Cred că frumusețea fotbalului stă și în greșelile lui, așa cum frumusețea unui roman stă în stângăciile, în imperfecțiunile lui, cum spunea James Joyce. Este necesar să existe în creația omului, fie artistică, fie sportivă, o doză de improvizație. Aristotel, în „Poetica” lui, punea la baza artei improvizația.

Și la CM Qatar a existat această doză la echipele din Maroc, Japonia, Coreea de Sud, cele care au adus surprizele necesare. Și ce spectacol a făcut Arabia Saudită când a învins Argentina sau Camerun, Brazilia. Rezultate de palmares, desigur, fără efect în clasament. Dar fără astfel de surprize, fotbalul nu ar mai fi un joc, ci o mașină de calculat pronosticuri.

Dar trebuie observat un lucru, că toate victoriile au fost muncite, mai ales în fazele superioare s-a jucat la limită, echipele s-au dovedtit sensibil egale. Doar norocul le-a surâs numai unora, fiindcă mingea e rotundă. Fiecare din cele 32 de echipe participante a arătat că s-a pregătit temeinic, de aceea oricare putea ajunge pe podium.

Păcat că tot acest spectacol sportiv a fost umbrit de neadmiterea României în spațiul Schengen. Chiar că în acest caz a fost o decizie nedreaptă. Dar veștile de ultimă oră sunt bune. Viitorul ne surâde. Și e posibil ca la următorul campionat mondial, România să fie iar în față, ca pe vremea când făcea 1-1 cu Argentina lui Maradona.

Grid Modorcea