26 februarie. Se naște cântărețul patriot Jean Moscopol: Tot ce-i românesc nu piere! (Video)

Jean Moscopol, pe numele său real Ioan Moscu, s-a născut pe 26 februarie 1903 la Brăila și a devenit cunoscut în perioada interbelică pentru interpretările sale memorabile la radio, dar și pentru recitalurile pe care le oferea în restaurantele bucureștene. În 1928 i-au apărut primele discuri la Casele Homocord și Parlophon, iar un an mai târziu, în toamna anului 1929, când a sosit la București un reprezentant al companiei His Master’s Voice din Londra, a primit oferta de a-și înregistra piesele într-un studio din Viena. La revenirea în țară, a debutat Radio București, apoi a devenit artist profesionist, angajat al Teatrului de Revistă „Alhambra”. Din această epocă sunt piesele „Alhambritta” și „Lăsați-mă să cânt”, iar în 1930 Casa His Master’s Voice l-a angajat definitiv, făcându-i oferta de a-și înregista discurile pentru gramofon la Berlin. Întors din nou în Capitală, Moscopol a fost disputat de toți marii patronii de restaurante care și-l doreau în program, iar el a ales să cânte laColonade, la Zissu și la bomboneria Lafayette, apoi la Lother Park și Vișoiu.

Jean Moscopol a fost vocea pe care românii au ascultat-o când le-a fost bine, la petrecerile din interbelic, dar şi în cele mai cumplite vremuri, când regimul comunist îi sufoca. A trecut de la romanţe la cuplete anticomuniste, iar pentru asta a plătit preţul. Şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii în exil, măcinat de dorul de ţară. Comuniştii s-au chinuit să-i şteargă amintirea, însă Jean Moscopol a rămas artistul care a marcat o epocă.

Între 1925 şi 1935, bucureştenii au trăit cele mai frumoase zile prin grădinile şi teatrele de vară din „micul Paris“. Sâmbătă seara distracţia se muta în cârciumile de la şosea, pe acordurile tarafului. Erau la modă însă şi localurile mai cochete, unde se serveau mâncăruri alese, vinuri fine şi şampanie Mott, iar lumea bună asculta romanţe româneşti, şansonete franţuzeşti şi canţonete italieneşti. Un astfel de loc era restaurantul Zissu, aflat pe Calea Şerban Vodă, unde îşi făcea veacul un grup vesel de prieteni. Unul dintre ei obişnuia să-şi distreze colegii fredonând melodii sau compunând, pe loc, epigrame.

Într-una dintre seri, şeful localului îl aude şi este fascinat de cum îşi îmbina vocea pătrunzătoare cu un fluierat jucăuş. Este uluit mai ales când află că nu era vorba de un cântăreţ profesionist, ci de un simplu funcţionar al Băncii Chrissoveloni din Bucureşti. Era Ioan Moscu, cunoscut mai târziu ca Jean Moscopol, nume de scenă sub care a cunoscut gloria, devenind unul dintre starurile localurilor de petrecere din interbelic. „Dintre cei trei mari dizeuri ai Capitalei interbelice – Zavaidoc, Cristian Vasile şi Jean Moscopol –, cel care a reprezentat o epocă, nu doar o personalitate, rămâne Jean Moscopol“, spunea muzicologul Viorel Cosma.

După încheierea celui de-al doilea război mondial, Moscopol s-a împotrivit sistemului politic instaurat la București. Pe vremea în care românii învățaseră să tacă pentru a nu ajunge la închisoare sau la canal, Jean Moscopol s-a așezat ca un ghimpe împotriva mai marilor vremii. A compus balade și cuplete anticomuniste în care îi îndemna pe români să nu-și piardă speranța. Nu ierta pe nimeni. A scăpat ca prin minune nearestat.

A luat drumul pribegiei în 1947, plecând la Paris, ajutat de actrița Elvira Popescu. Din Franța a plecat la scurt timp în Germania, unde a fost colaborator al postului de radio Europa Liberă. În țară, cenzura a vrut să-l taie din amintire și de aceea au rămas foarte puține documente despre el. În cele din urmă, artistul s-a stabilit la New York, unde a trăit până la sfârșitul vieții. N-a uitat nici o clipă plaiurile natale.

Chiar dacă unele piese au fost cântate și la București, imprimările au fost posibile abia în Statele Unite. Iată ce ne-a destăinuit Vasile Manta:

„Și asta e o poveste. În anii ’70, ziaristul Aristide Buhoiu l-a găsit pe Moscopol în Diaspora Română la New York, la Biserica Sfântul Dumitru, și s-a ocupat de înregistrarea acestor piese. În 1993, ele s-au lansat și la București. Dar cred că era destul de târziu, pentru că regimul comunist din România încercase să-l șteargă din conștiința națională. Ar trebui studiat de tineret, poate că așa sentimentul patriotic nu ar pieri. El era un mare patriot. Dumnezeu l-a salvat! A avut zile. Pe vremea aceea, rușii te ucideau. Închisoarea era închisoare. N-a fugit din țară. A plecat cu acte în regulă. L-a ajutat marea Elvira Popescu.”

NapocaNews