DAR DE CE CICLIȘTII, MONȘER?

Nu scriam acest text dacă nu primeam de la o poetă din elita scriitorilor neînregimentați, așa cum am văzut-o eu, un calup de articole anti-semite. Scrise nu de ea, ci de gașca fundamentaliștilor naționaliști, pe care o cunosc de zeci de ani și care insistă, pedalează pe același sinistre teorii. Acum au lansat că rasa albă e pe cale de dispariție, datorită evreilor, care au amestecat rasele, care au produs corcituri rasiale. Și cine o să mai rămână, rasa neagră și marțienii? Poate că și marțienii sunt evrei! Astfel de aberații am auzit și la românii din New York, care se adunau la cenaclul unuia cu numele de Napoleon și lansau idei marțiale, de pildă, că lumea e condusă de guvernul din umbră evreiesc, că ungurii sunt evrei cu rădăcini dacice, că evreii sunt fondatorii României!

Despre problema evreiască am scris zeci de articole, incluse în volumul de temelie COMPENDIU DE CULTURĂ EVREIASCĂ. Dar ea, colportoarea de mesaje, nu-l cunoaște, nu cunoaște că nu există „rasă pură”, nu cunoaște la ce extreme a dus politica sionistă. În loc să-și vadă de cultivarea harului ei, colportoarea mea se avântă în dileme diabolice, vrea să centreze și tot ea să dea cu capul. Nu este extremistă asemenea celor pe care îi popularizează. Ea nu este nici cu Mircea Cheleleb, nici cu Ion Coasjă, nici cu Dralknea, nici cu Veronica Porumbacu, dar îi place să fie printre ei, cum se trezește acum fără să vrea că este cu extremiștii. I-am spus chiar în ISTORIA mea care este păcatul ei cel mare, foamea după înregimentare, și să nu-mi mai trimită texte pe care le forwardează, le trimite peste tot! NU mă cunoaște și mă confundă.

Și insistă. E o mare deziluzie pe acest front. E patriotardă, așa, cu efulgurații antisemite?

Pe la începutul secolului 20 exista un cenaclu literar faimos, al profesorului Suchianu. Și în casa lui se adunau săptămânal nume ilustre în epocă, precum Caragiale, Delavrancea, Vlahuță, Pavelescu și alți corifei la modă. D.I. Suchianu, fiul profesorului Suchianu, a asistat la o ședință (vezi vol. Convorbiri cu D.I.Suchianu) în care un membru al cenaclului a lansat întrebarea: „Banca Națională ne-a avertizat de devalorizarea părăluțelor noastre, cine e vinovat de această lovitură bancară?” Și în unanimitate toți au zis: Ovreii! Numai Caragiale tăcea. Dar dumneata, Nene Iancule, de ce taci, nu ai nici o părere?, i-a spus cineva. Și Caragiale atunci a deschis gura: Părerea mea, domnilor, e că de vină sunt cicliștii! Dar de ce cicliștii, nene?, fac ceilalți. Dar de ce ovreii, monșer?, răspunde Caragiale. Când apare o problemă în țara noastră care nu merge, imediat găsim vinovatul, zicem ovreii. Ei sunt tot atât de vinovați în chestiunea părăluțelor ca și cicliștii!

Și mentalitatea a rămas. Aceiași patrihoți latră că evreii sunt vinovați de dispariția rasei albe, că arianismul e în pericol în Franța, Anglia, Germania și în tot occidental. Mai bine s-ar duce acești „făcători de valuri” în barca lui Trump, care tot a făcut valuri extremiste și a reînviat Ku Klux Klan-ul.

Avem problemele noastre, mult mai grave, dar nu le vedem.

Deunăzi am fost la Izvorul Eminescu, de unde îmi iau apă divină de băut. Și acolo erau câțiva copii care se cam bălăceau. Știți cum se numește izvorul acesta, care vine din străfundurile pământului românesc?, i-am întrebat. Au dat din umeri, nimeni nu știa. Le-am spus: „Eminescu”. Au căscat și mai mult ochii la mine, deși acolo scrie mare, cu litere de-o șchioapă, numele poetului. Și le-am mai spus: Aici nimeni nu are voie să bea apă din acest izvor dacă nu știe o poezie de Eminescu. Văd că voi nici n-ați auzit de el, dar am să vă învăț eu acum o poezie. Hai, spuneți după mine aceste versuri:

A fost odată ca-n povești,

A fost ca niciodată,

Din rude mari împărătești,

O prea frumoasă fată.

Și era una la părinți

Și mândră-n toate cele,

Cum e Fecioara între sfinți

Și luna între stele.

Și copii au repetat după mine. Și am spus din nou versurile, și din nou, să le rețină. Și dacă spunem versurile ăstea, m-a întrebat unul dintre copii, cu un păr blond, cârlionțat, ca de Adonis, ce o să se întâmple?

Ai să auzi, i-am răspuns, cum apa cântă. Când bei apă din izvorul Eminescu, vei simți, așa, că îți intră în tine o pasăre măiastră care cântă. E „limba născută pe note, cântată pe ape, țeara unei feerii”!

Atunci a venit mama băiatului și l-a luat de un braț, să plece de acolo. Nu-i făceam nimic, i-am spus, îi vorbeam despre Eminescu. Eminescu, puah, a spus ea și a făcut din mână, a lasă-mă să te las!

Tragedia este, draga mea ilustră poetă creștină, că nu știm de Eminescu, de izvor, și ne doare că dispare rasa albă! O rog pe colportoarea de mesaje, care a scris un poem măiastru, o replică la Luceafărul eminescian, ca astfel de gânduri să le popularizeze. Oare de faptul că tânăra generație nu a auzit de Eminescu, iar părinții îl bagă în debara, tot evreii sunt de vină, ei, care primii i-au spus poetului „sfântul național”?

Eu cred că Nenea Iancu avea dreptate, de vină pentru prostia noastră sunt cicliștii.

Grid Modorcea