Expoziția Silvia Radu: un manifest de culori originare și originale ce inspiră Clujul artistic

Silvia Radu născută în 1935 este un sculptor și pictor român de excepție, recunoscut de marea critică. Silvia Radu este soția marelui sculptor român Vasile Gorduz, coleg de generație cu o pleiadă de artiști și oameni de cultură remarcabili: Ioan Buzdugan, Apostu Gheorghe, Horea Bernea, Sorin Dumitrescu sau Dan Hăulică.

În data de 9 mai, începând cu ora 19.00, s-a deschis expoziția ”Focul meu a-l stinge nu pot cu toate apele mării” la sala ”Relicvar” de la subsolul Bisericii ”Sf. Prooroc Ilie” din cartierul clujean Mărăști. Curatorii expoziției sunt Vasile Istrate, care este și preotul paroh, și Andrei Ispas. Expoziția este deschisă până în data de 25 iunie și poate fi vizitată în orele de după serviciul religios.

Vasile Istrate scrie cu acuratețe în ”caietul expoziției”, că ”am dorit să prezentăm o parte din lucrările Silviei Radu, care să reflecte perioada de început a carierie sale artistice, opera de la sfârșitul anilor 70 – începutul anilor 80. Am ales câteva faleze de la Vama Veche, lucrate într-o manieră mai abstractă decât cele cunoscute de către publicul larg. Dintre puținele reprezentări sculptate din acea perioadă care se mai păstrează în atelier, prezentăm câteva tangre, machete ale ansamblului ”Meșterul Manole”, o remarcabilă lucrare în piatră reprezentând pe Adam și Eva…precum și câteva vase de ceramică pictată inspirate de arta antică greacă…”
Curatorii au pus la dispoziție publicului prezent și un inedit și remarcabil interviu cu Silvia Radu, interviu luat pe 4 martie anul acesta în atelierul din str. Emil Pangratti 29 B din București, în care marea artistă se confesează cu o sinceritate dezarmantă despre laboratorul propriu al creației: ”Pot să spun că arta antică m-a influențat cel mai tare. Am umblat suficient prin Europa ca să văd foarte multă artă antică și asta m-a influențat…în primul rând noi n-am fi existat…dacă noi nu ajungeam la Părintele (Sofian) nu ajungeam niște creștini….”.

Expoziția ”Focul meu a-l stinge nu pot cu toate apele mării” te impresionează prin forța culorii, puternică și devastatoare pentru privitorul neavizat. Picturile poartă amprenta epocii anilor 80, cu plastice culori vii și penetrate ochiului. Arta respiră spiritul privitorului. Acesta este absorbit în ideile marine de la Vama Veche. Silvia Radu pictează idei și gânduri despre mare. Vama Veche este doar pretextul pentru a surprinde emoția clipei, care de fapt este veșnicia preluată provocator parcă din acea faustiană ”clipă oprește-te”.

Silvia Radu pictează cu naturalețe ideea de mare, care cuprinde goluri ancestrale care absorb ca un vârtej. La un moment dat nu mai ști că marea este roșie pentru că topește soarele, iar nisipul este albastru pentru că rămâne valul mării între fire, iar promontoriu este marea propriu-zisă dezbrăcată de albastru în culoare pământului arhetipal. Marea este roșie și câmpurile Dobrogei devin de un albastru stelar. Este provocarea Silviei Radu de a picta emoții marine universale, iar nudurile în picioare preluate în crepusculul lunatic al soarelui sunt sufletele golite de inhibiții care-și arată nurii spiritualizați de o dezbatere intelectuală pe plaja nudă de la Vama Veche.

Autoportretul ”Femeie îmbrăcată în blană” se poate considera și un protest din anii 80, la frigul din atelierul bucureștean Pangratti, din iernile obsedantului deceniu, și o ironie la Elena Ceaușescu. Paradoxal a fost că expoziția femeilor îmbrăcate în blănuri a fost organizată în plină epocă ceușistă, fiind percepută ca un protest și o formă de dizidență. Picturile inedite ale Silviei Radu de dinainte de 1989 expuse în salonul clujean de la ”Relicvar” reprezintă o restaurare a vremurile bune, o anamneză reușită a picturii autentice, ziditoare pentru istoria artelor plastice. Pictura Silviei Radu, de dinainte de perioada resurecției religioase, este un adevărat manifest al culorii nude, o expresie puternică a emoției frumosului universal: ancestral, originar și cu adevărat acaparator. Pictura este respirația frumosului prin ochii artistului.Culoarea surprinde tactil perenitatea emoției

Ionuț Țene