Poetul

A pune soarele-n poale de deal,
L umini stelare-n suflet se coboară,
E moții blânde-ncolțesc și tresar,
X ilofonul se tânguie-n seară.
A lbastrul cerului încet se-aprinde,
N oaptea, muzele-s rătăcitoare,
D escind ușor, sfioase și timide,
R ăspândind un parfum de cicoare,
U itând pe loc a serilor răcoare.

F rământate gânduri se răsfață,
L umini și umbre într-un joc frumos,
O muzică de xilofon, înceată,
R ăscolește-n dor sufletul duios,
I deile se răzvrătesc, se-agită,
N eliniștea în scris e stăvilită.

Ț inând în mână tocul și hârtia,
E moțiile-ncet îl copleșesc.
N oaptea, discret își cerne magia,
E noaptea nașterii unui poet.

Luci Trușcă