In-cultura lumii moderne

Individul lumii moderne are multe lipsuri, carente sau hibe, iar una dintre ele este depersonalizarea – lipsa de atitudine, care inseamna lasitate totala. Si se vede din plin acest lucru in societatea in care traim. Aici s-a lucrat, s-a jucat si s-au jucat cu noi foarte fin. Manipularea este de fapt o opera foarte fina. Si unde s-a lucrat?

In primul rand la cultura. Noi azi am pierdut hegemonia culturala. Total – noi nu o mai avem ! Astazi hegemonia culturala este detinuta de globalisti, de neomarxisti, prin transumanism, prin LGBT, prin gay…prin toate formele diverse si apocaliptice, pentru a ceea ce se doreste a urma, respectiv un intreg glob sodomic, o intreaga planeta căzută. Si pierzand hegemonia culturala, asa am pierdut economia. Aici este cheia jocului. pe care foarte putini o inteleg astazi. Nu a fost distrusa economia si apoi cultura, ci cultura prima data si ulterior economia. Asta nu se intelege. Si de aceea ofensiva noastra, a celor ce avem drept crez si valori suveranismul, patriotismul, nationalismul, crestinismul autentic – trebuie sa insemne promovarea traditiilor, obiceiurilor, datinilor stramosesti. In momentul in care am pierdut hegemonia culturala, noi am pierdut totul !

Noi suntem azi pe marginea prapastiei. Avem o tara, daca o mai avem, care este dirijata toata de alogeni (nu mai este nevoie sa dau nume, pentru ca se stiu ei foarte bine ) impusi sau numiti din afara granitelor si unde cultura romaneasca nu mai exista. Azi din pacate nu mai vezi decat foarte rar, oameni imbracati elegant si care sa poarte discutii elegante. Lumea este subjugata material pe toate planurile si a pierdut spiritualitatea. Practic acesta este noul cancer. Am beneficiat, multumesc lui Dumnezeu, sa-l cunosc si sa-l am ca si mentor spiritual in anii 90 pe Pr Liviu Branzas. Din pacate azi prea putin cunocut, la fel ca si intreaga generatie de martiri cunoscuti sub numele de ” Sfintii Inchisorilor”. Chiar dimpotriva, in subcultura de azi, ei sunt stigmatizati si prigoniti in continuare…vezi cazurile Radu Gyr, George Manu sau Mircea Vulcanescu. Pr Liviu sau un OM de care nu ma dezic si nu ma voi dezice niciodata, la fel cum nu ma pot dezice de un Raul Volcinschi, de un Marcel Petrisor, de un Zaharia Marineasa, de un Mircea Nicolau sau de un Ion Gavrila Ogoranu…cu totii Marturisitori pentru noi in Ceruri ! Si de la care am invatat lucruri de o mare spiritualitate.

Imi aduc aminte cu aceasta ocazie de ultima intalnire petrecuta cu mult regretatul Pr Liviu. Prin luna mai – iunie a anului 1998 l-am vizitat pe Pr Liviu la apartamentul sau din comuna Baciu – Cluj. Desi vizibil slabit, deoarece suferea de un cancer la ficat, a insistat fiind si o zi frumoasa de duminica, sa facem impreuna o plimbare ( ultima pentru mine alaturi de dansul ) pe o mica colina din spatele blocului unde locuia. Si la un moment dat s-a oprit si mi-a spus…” draga Cristi, eu sunt foarte fericit”. Si putin uimit i-am raspuns ca-mi pare bine sa aud asta. Dar continua dansul…” nu sti de ce sunt fericit. Sunt foarte bolnav si stiu ca o sa mor curand, dar sunt fericit pentru ca nu o sa mai vad dezastrul acestei tari, pentru care noi am sacrificat tot ce am avut mai bun in noi”. Si avea perfecta dreptate !

Noi suntem acum intr-o catastrofa morala de mari proportii. Din pacate Romania este azi un popor oprimat si depresiv. Asta este definitia. In care destinele sunt distruse, anulate, pentru ca tara este foarte prost condusa. Solutia pentru Romania este urmatoarea…legi putine si simple care sa sprijine suveranitatea si independenta tarii. Functionari morali, devotati care sa puna in aplicare aceste legi. Taxe si impozite mici pentru ca tara sa se dezvolte. O singura moneda sigura si stabila – moneda noastra. Si in final o tara curata si ingrijita. Asta-i tot ! Asta ar trebui sa fie strategia Romaniei…nu tot felul de filosofii si povesti nemuritoare. Dragostea de Tara, Neam si Dumnezeu sa fie legea noastra. Daca nu facem asta, noi in aceasta lume haotica si clar dezaxata, riscam sa ne pierdem nu doar tara, ci si sufletele. Nu degeaba se doreste distrugerea culturii, a spiritului, a simbolurilor, iar azi lovitura cea mai puternica este pe Biserica. Mai ales Biserica Ortodoxa, care a fost dintotdeauna stalpul, esenta neamului romanesc. Biserica este pastratoare de traditie si de esenta neamului, adica exact de ceea ce avem nevoie astazi. Si ea trebuie aparata !

Pierderea hegemoniei culturale are ca si scop final preluarea mintilor. Sa ne preia mintea, sa puna control pe minte si acesta este primul pas pentru a prelua statul, respectiv statele lumii. Cum putem evita acest dezastru ? Este nevoie sa ne trezim pentru ca am dormit destul – sa ne lepadam de indiferenta si lasitate. Daca nu ne trezim, basmul lui Petre Ispirescu, care ne-a incantat copilaria, si anume „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, o sa fie daca se continua pe acest drum spre infern…Tinerete fara tinerete si viata fara de viata!!!

Cristian Ardeleanu