Vasile Bănescu se autodescrie perfect într-o postare pe Facebook

„În ciuda unei păreri superficiale, generalizate, atent întreținute de diavolul însuși”, Bănescu începe prin a arunca o privire ironică asupra a ceea ce el consideră a fi „cele mai rele plăceri și grave păcate”: cele pur spirituale. Într-un act de autoanaliză neașteptat de sincer, el recunoaște plăcerea de a-i devora pe ceilalți prin intrigi și critici, de a se purta despotic chiar și în numele Domnului, și de a corupe și distruge viețile altora.

Bănescu pare să se autodescrie atunci când vorbește despre „cortegiul răutății”, unde plăcerile puterii și urii sunt în fruntea acțiunii. Cu un umor subtil, el își dezvăluie propriile păcate, identificând mândria ca fiind „viciul originar”, rădăcina tuturor relelor, și ironizând autostrada cu sens unic către celelalte păcate.

Textele citate își găsesc locul în această confesiune autoironică. „Diavolul ne joacă pe degete ca pe niște marionete după ce ne seduce cu propria noastră imagine trucată,” mărturisește Bănescu, sugerând că și el se află în aceeași capcană. Într-o lume propulsată de întuneric, se descrie pe sine și pe alții într-o căutare orbească a laudelor, like-urilor, onorurilor și justificărilor pentru orice eroare sau ororare comisă.

Postarea se încheie cu un ton ironic și o notă de autodeprecieri: „Întrucât merităm, desigur, nesfârșit mai mult decât ni se oferă cu zgârcenie și nerecunoștință. Dumnezeu nu e drept, ceilalți nici atât. Nimeni nu ne merită. Ingratitudinea e aerul care, lipsit de orice stimă, ne înconjoară.” Așadar, Bănescu pare să-și încheie confesiunea cu o doză de umor și auto-reflecție, sugerând că el însuși este prins în această comedie a vieții spirituale.

NapocaNews