Vă doresc ca Lumina Sfintelor Paști să vă călăuzească întreaga viață, să aveți Nădejde și alături de voi prieteni care pot dormi cu capul pe-o piatră…am să vă povestesc ceva… când eram foarte tânăr, anii 90, am fugit de acasă să merg la o întâlnire naționalistă din munți. Efectiv, am „evadat” pe geam la ora 4 dimineața, lasat bilet părinților că mă întorc peste 3 zile, urcat în tren și dus am fost. Știam că nu va fi bine când mă întorc, ai mei fiind oameni minunați, dar severi și neobișnuiți cu „astfel de lucruri”. Am ajuns în munți după câteva ore, cele trei zile trecând pentru mine mai repede decât drumul până acolo.. A plouat mai tot timpul, corturile nu erau destule, mâncarea putină, am dormit pe apucate, având ca pernă o buturuga sau o piatră cu mușchi pe ea, dar asta nu a contat deloc. Au fost zile intense, magnifice, de neuitat, cele în care am aflat primele adevăruri din care au pornit primele lupte. Fericit, m-am întors acasă, ajungând tot noaptea spre dimineață.
Mama mă întâmpină cu o privire greu de deslușit…cercetându-mă o secundă din cap până-n picioare să vadă dacă sunt în regulă, apoi mă trimise șoptit la culcare: mergi de te culcă pe canapea, bine că nu s-a trezit taică-tău și vezi că nu ai pernă! Asta era ca un fel de primă pedeapsă, știind bine că aveam o problemă mare de tot pe ce pun capul când dorm, că nimic nu-mi convenea! Rasuflai ușurat și înainte de ,,noapte bună mamă” i-am spus, stai liniștită că am dormit eu și cu capul pe piatră! Se uită iar la mine „într-un fel” și închise ușa încet lăsându-mă singur cu visele mele.
Cam de atunci, reușesc să dorm în orice condiții și pot sta o zi întreagă fără să mănânc, mai ales când sunt în acțiune. Desigur, aspectele astea sunt lucruri minore, dar tot de atunci, în drumurile mele caut oameni care să poată dormi noaptea cu capul pe-o piatră, pentru ca dimineața să pornească la luptă pentru un ideal. Am găsit astfel de prieteni.
Împreuna, mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!
Hristos a înviat!
Dr. Mihai Tîrnoveanu
