Republica Srpska iese din Bosnia-Herțegovina

Președintele Republicii Srpska, Milorad Dodik, care a primit recent Ordinul Aleksandru Nevski din partea dictatorului rus Vladimir Putin, a anunțat o „demarcație pașnică” între Republika Srpska și Federația Bosnia și Herțegovina. Potrivit acestuia, el va face această propunere autorităților federale în următoarele 30 de zile

„Astăzi începem cu o decizie oficială de a ne îndrepta spre o separare pașnică. Vom propune să clarificăm mai întâi competențele politice ale entităților, precum și să păstrăm și să lăsăm actualul model de funcționare economică și să îl adaptăm la modelul de separare pașnică pe parcursul a câtorva ani”, a declarat Dodik reporterilor pe 23 mai, afirmând că poporul sârb „pur și simplu nu mai poate trăi în această Federație Bosnia și Herțegovina (BiH) „, potrivit NIN.

Declarația lui Dodik vine în contextul în care șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat în martie că Bosnia și Herțegovina va începe negocierile de aderare la Uniunea Europeană.

În decembrie 2023, Dodik a declarat că va continua să slăbească țara devastată de război „până la punctul în care se va destrăma”.

Situația din Republika Srpska – politică, socială și economică – se apropie de o criză. În același timp, liderul acesteia, Milorad Dodik, continuă să amenințe cu secesiunea acestei entități din Bosnia și Herțegovina și chiar sărbătorește o sărbătoare neconstituțională care a devenit deja o armă de destabilizare în Bosnia și Herțegovina.

Bosnia și Herțegovina, unul dintre cele mai sărace state din Europa, care s-a desprins din fosta Iugoslavie în urma unui război crunt, are o structură politică extrem de greoaie. Războiul de secesiune s-a încheiat în 1995 cu acordul de pace de la Dayton care a substituit în tot acest timp Constituția. Documentul a ținut cont de realitățile momentului și astfel a instituit sistemul de guvernare tricefal din care să facă parte cele trei entități: bosniacă, sârbă și croată. Deasupra tuturor este Înaltul reprezentant al comunității internaționale. Cu o asemenea structură de guvernare împărțită între cele trei grupuri etnice principale, care au fost în conflict în timpul războiului bosniac, nu e de mirare că orice tentativă de reformă, de progres, a eșuat.

Începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană găsește Bosnia Herțegovina cam în aceeași stare în care era după terminarea războiului. Economia este la pământ, sistemul politic a permis endemizarea corupției, iar organizarea statală este pur și simplu de neconceput și greu de înțeles pentru oricine.

Statul este compus din două entități politice principale, Federația multietnică a Bosniei și Herțegovinei, cu președinția sa tripartită rotativă, și Republica Srpska, majoritară sârbă, plus regiunea autonomă Brcko.

În 1992, după referendumul pentru independență respins de reprezentanții sârbilor bosniaci, musulmanii bosniaci, care reprezintă 44 % din populația țării, au proclamat independența Bosniei Herțegovina. A fost scânteia care a aprins focul celui mai crunt război de secesiune din timpurile moderne, din inima Europei. Sârbii bosniaci, conduși de Radovan Karadzic și susținuți de guvernul sârb al lui Slobodan Miloșevici și Armata Populară Iugoslavă (JNA), și-au mobilizat forțele pentru asigurarea unui teritoriu etnic sârb securizat, apoi războiul curând s-a răspândit în întreaga țară. Cel puțin o sută de mii de oameni au murit în războiul bosniac. Zeci de mii au fugit în timpul și după încheierea acestuia, ceea ce a dus la o criză a forței de muncă greu de depășit.