Ortodoxia ardeleană până la 1700 nu a fost fără ierarhie canonic organizată!

În 1954 în Arhivele Bistriţii, a fost găsit hrisovul din Alba-Iulia semnat pe 9 apr. 1557, de Crăiasa Ardealului, Isabela Zapolea care dovedea că ortodoxia ardeleană până la 1700 nu a fost fără ierarhie canonic organizată!

Întotdeauna adevărul trebuie să iasă la lumină și faptele bune ale înaintașilor trebuie să fie cunoscute de generația actuală. Oamenii trebuie să cunoască istoria pământului pe care calcă, pentru că ea este povestea de viață a străbunilor noștri. O descoperire istorică foarte importantă pentru istoria Bisericii ortodoxe din Transilvania a făcut-o în anul 1954, regretatul academician Ştefan Pascu (1914-1998), profesorul universitar şi mentorul istoricului Dumitru Vasi Şoimoşan, naşul de botez al fiicei mele Ziana-Matei.

Această descoperirea dădea o lovitură grea teoriei canonicului Augustin Bunea, istoric şi teolog greco-catolic considerat de Nicolae Iorga ca fiind „istoricul cel mai apreciat al Adrealului” şi care spunea că ortodoxia ardeleană până la 1700 ar fi fost fără ierarhie canonic organizată. Culmea ironiei este că această gafă a fost acceptată în lipsă de probe chiar şi de către ilustrul savant, Nicolae Iorga şi de către academicianul Ştefan Meteş.

Această descoperire a fost autorizată să fie făcută public chiar de academicianul Ştefan Pascu prin două epistole care ulterior au fost prezentate în paginile ziarului „Telegrafului Român” prin prof. dr. Ştefan Lupşa un alt om valoros al Bisericii pe care Pr. prof. dr. Nicolae Neaga îl caracteriza astfel „Pătruns de un spirit înnoitor, om de înaltă cultură întrecută doar de bunătate și blândețe rareori întâlnite, prof. Ștefan Lupșa a rămas în conștiința contemporanilor ca slujitor evlavios la altar, dascăl erudit la catedra de istorie bisericească a mai multor Academii de Teologie din Transilvania și cercetător pasionat al arhivelor din țară și străinătate. Ştefan Lupşa a fost preocupat de scoaterea la lumină a mărturiilor istorice îngropate în arhive, privitoare la trecutul glorios al poporului român și a Bisericii sale dreptmăritoare, domeniu în care a depus o muncă titanică, adeseori cu primejduirea sănătății.” [1].

Academicianul Ştefan Pascu comunica în cele două epistole, că în arhivele Bistriţii, a găsit hrisovul din Alba-Iulia 9 apr. 1557, al crăiesei Ardealului, Isabela Zapolea  (Zápolya n.a.), prin care ea ordona tuturor nobililor, comiţilor, castelanilor, provizorilor şi celorlalţi slujbaşi, de asemenea tuturor călugărilor şi preoţilorromîni şi cnezilor… supuşi jurisdicţiei episcopieiromînilor, că Petru Petrovici, consilierul său, a numit pe călugărul Marcu episcop de lege grecească în episcopia Vadului, acordindu-i venitele şi foloasele cuvenite din vechime şi de drept acelei episcopii.”

Isabela confirma această numire şi „poruncea tuturor celor de mai sus, să i se supună episcopului de Vad, Marcu, şi să-i dea ascultare şi toate venitele ce i se cuvin şi obişnuiesc din vechime a se da episcopilor de Vad.
„Comunicarea harnicului savant clujean prezintă două importanţe speciale:
1. Descoperirea sa dă încă o lovitură teoriei apărătorului naţiei Bunea, că ortodoxia ardeleană pînă la 1700 ar fi fost fără ierarhie canonic organizată. În cărţile sale: Vechile Episcopii, 1902, şi Ierarhia, 1904, Bunea Încercase să-i prezinte pe vlădicii vechi ai romînilor ortodocşi ca pe nişte pribegi fără scaune legale şi stabile şi fără succesiune canonică în ele, îşi sprijinea teoria între altele şi cu lipsa episcopilor la Vad între 1550, cînd a fost numit Gheorghe, şi 1574, cînd a fost aşezat la Vad fostul mitropolit de Alba Iulia, Eftimie.
Din necunoaşterea vreunui episcop de Vad între aceşti doi trăgea concluzia suprimării pe un timp între 1550 şi 1574 a episcopiei Vadului. Concluzia i-o adoptaseră (Nicolae) Iorga şi (Ştefan) Meteş. Noi în Manualul unic de istoria bisericii române, elaborat pentru patriarhie în 1951-52, am respins-o din pură intuiţie istorică.
Iată, acum ni se verifică intuiţia prin descoperirea întâiului document care o confirmă
2. Din actul acesta rezultă în mod clar că episcopia Vadului exista din vechime şi că erau fixate drepturi şi venite pentru ea, recunoscute nu numai de credincioşi, ci şi de autorităţi, deşi aceste autorităţi nu erau ortodoxe. Prin descoperirea acestui act se completează golul de la 1550-1574 şi se vădeşte că succesiunea canonică a episcopatului ortodox român din Ardeal n-a fost întreruptă. Biserica ortodoxă romînă din Ardeala avut o organizare stabilă şi a format sufletul credincioşilor ei în duhul ortodoxiei de pretutindeni. Acest suflet ortodox, plăsmuit în veacuri de trăire bisericească, nu s-a desbinat, prin desbinarea de la 1698, ci a rămas acelaş la credincioşii din cele două „strane”. Desbinarea a fost pur administrativă. De aceea în 1948 credincioşiişi clerul fost gr. catolic au revenit cu entuziasm la sînul Bisericii mame, ca toţi să fie una aşa cum una au fost înainte de 1698 sub păstorirea episcopilor şi mitropoliţilor ortodocşi.

Mulţumim d. St. Pascu pentru descoperirea şi comunicarea făcută. Ea luminează o parte din trecutul Bisericii noastre şi ne întăreşte în lucrarea de desăvîrşire a reîntregirii bisericeşti, de unire a tuturor credincioşilor în jurul altarului strămoşesc.”

Sursa: Facebook

Note:

[1] Pr. prof. dr. Nicolae Neaga, Un bihorean de mare prestigiu: pr. prof. dr. Ştefan Lupşa în „Îndrumător bisericesc, misionar şi patriotic”, Oradea, 1984, p. 96
[2] Telegraful Român Telegraful Român, 1954 (Anul 102, nr. 1-52)1954-10-01 / nr. 39-40
[3] În imagine Regina Isabella sau Isabella de Jagiello (în maghiară Izabella királyné; în poloneză Izabela Jagiellonka, n. 18 ianuarie 1519, Cracovia – d. 15 septembrie 1559, Alba Iulia) a fost soția regelui Ioan I Zápolya și mama principelui transilvănean Ioan Sigismund.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Isabella_Jagiello_Zapolya