17 noiembrie. S-a născut Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor

Alexandru Teodorescu s-a născut în anul 1896 în Ajunul Crăciunului, la București. Fiind un tânăr cu preocupări intelectuale a urmat liceul la Ploiești până în 1916 când a fost înrolat și trimis pe front în Primul Război Mondial.

Experiența câmpului de luptă  l-a făcut să deprindă neliniștea cea bună, așa cum numesc părinții isihaști sporirea grijii pentru mântuire și realizarea importanței vieții veșnice.

Între 1924-28 a studiat la Academia de Arte frumoase din București pe care nu a finalizat-o. În acest timp a debutat cu primul volum de poezii intitulat „Comornic” în care s-a semnat pentru prima dată Sandu Tudor.

În anul 1929 a mers în Sfântul Munte Athos unde a aflat de la monahii români despre curățirea trupului de patimi și rugăciunea inimii care face ca mintea să cugete tot timpul la Hristos.

Perioada 1930-40 a fost marcată de o bogată activitate publicistică, fiind directorul cotidianului „Credința” timp de 5 ani.

Rugul aprins

Din 1940 a ales să meargă la Mănăstirea Antim, unde a fost închinoviat în 1947 și tuns monah cu numele Agaton un an mai târziu.

La fondarea „Rugului Aprins” el a fost unul din semnatarii scrisorii prin care s-a cerut binecuvântare Patriarhului Nicodim pentru întâlnirile grupului. Temele întâlnirilor erau: Isihasmul, Iisus-Logosul întrupat, Păcatul Originar, Rugăciunea inimii, Hristos în mijlocul nostru și diverse teme din Filocalie.

Daniil Sandu Tudor a compus imnul Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu.

Din cauza activității sale duhovnicești este arestat în anul 1958 împreună cu alți 15 membri ai Rugului Aprins. Lotul de arestări i-a purtat numele fiind considerat liderul grupului.

Daniil Sandu Tudor a trecut la viața veșnică în data de 17 noiembrie 1962 din cauza suferințelor la care a fost supus în închisoarea de la Aiud.

NapocaNews