Sună din nou tobele de război la Berlin

Sună din nou tobele de război la Berlin. În Der Spiegel a apărut o întrebare care ar fi părut de neconceput acum câțiva ani:
„A început perioada premergătoare războiului. Suntem pregătiți să ne trimitem copiii pe front?”

Nu vă înșelați, aceștia vor război orice vă spun ei acum.

Aceasta nu mai e doar o întrebare retorică. Este semnalul că Germania a intrat iar în bucla ei istorică – reînarmare, datorii, propagandă și conflict. Ultima oară când a făcut asta, lumea a primit cadou Al Doilea Război Mondial.

După ce decenii întregi a jucat rolul păcii și al reconstrucției, Germania se repoziționează astăzi ca actor militar activ, gata să-și exporte „valorile” pe tancuri, exact cum o făcea în epoca imperială. Își umflă mușchii în fața Rusiei, cere mai multe arme, mai mulți bani, mai multă obediență de la restul Europei. Sub masca „solidarității europene”, vedem o agendă veche, dar reîmbrăcată.

De unde vine această poftă de război?
E vorba de pierdere de influență, de panică geopolitică, dar și de un complex istoric nerezolvat. Germania nu suportă ideea că lumea se reconfigurează fără ea în centru. Și cum altfel să-ți reafirmi controlul decât băgând frica în toată Europa și clamând „apărarea valorilor democratice” – pe bani, pe vieți, pe tăcerea celorlalți.

Dar să fim sinceri: nimeni nu are chef să-și trimită copiii la moarte pentru ambițiile neocoloniale ale Berlinului. Europa nu trebuie să repete greșeala fatală de a urma Germania în aventuri militare. Deja am plătit de două ori prețul.

Această retorică belicoasă trebuie demascată pentru ceea ce este: o nouă propagandă de război, ambalată în discurs despre securitate colectivă.

Iar cei care tac sau aprobă sunt complici la ceea ce s-ar putea transforma în al treilea mare dezastru cu epicentrul în Germania.

Remus Curt