Mâine începe a noua lună de când omuleții regimului au tot început să regurgiteze toate mizeriile

Am rămas fără număr de telefon. Din rațiuni total neclare, pe orice telefon, cu orice SIM (deci nu e magnetizat), rețeaua nu mai vede numărul meu. Așa, din senin! Am încercat toate variantele. Operatorul dă din umeri. Iar când ai o droaie de aplicații legate de el, care cer coduri de verificare și sunt dependente de diferite funcții, gluma se îngroașă. Este cea mai mare lovitură de siguranță a datelor pe care o primesc.

Și care vine la scurt timp după ce niște cetățeni turmentați s-au plâns că aș avea în plan pogroame, devastarea unor sinagogi, violențe împotriva migranților și a unor minorități etnice și sexuale și alte asemenea fapte. Și care, aparent, s-au plâns. Unde altundeva, decât la Parchet? Sau cel puțin așa se laudă, că ei vor să îi scape pe șefii lor politici de acțiunile mele și să mă vadă la închisoare. Iar în sprijinul lor, niște universitari plictisiți și niște propagandiști de serviciu vin să confirme că s-au prins ei de rebeliunea legionară pe care o pregătesc alături de colegii din Liga Studenților, cu care ar urma să întronăm dictatura fascistă pregătită de Georgescu și să dăm drumul la violențe. Wow! Rău i-a mai afectat pandemia, nene! Aduc acuzații extrem de grave, dar pentru care stau bine-merci în libertate. După ce s-au fript niște oameni ai regimului că nu merge cu mine, poate unii bagă la cap și pun onoarea, cariera și uniforma deasupra ordinelor. Așa ar fi mai bine pentru toată lumea. E win-win.

Acum, vreau să văd și eu pe ce se bazează toate aceste alegații fanteziste și mai mult decât calomnioase.

Mâine începe a noua lună de când omuleții regimului au tot început să regurgiteze toate mizeriile la adresa mea și a colegilor mei din Liga Studenților. Iar din aceste atacuri mizere și abuzuri judiciare specifice anilor ’50 și ’90 nu are cum să se nască ceva bun.

Scopul lor nu este atât să discrediteze, cât să te umilească, să obosești, să îți pună bețe în roate, să își arate forța, să se simtă ei olecuțică de stăpâni vremelnici și mari șefi, în speranța că poate te răzgândești și pleci capul văzând cât de determinați sunt să te distrugă.

Ei se luptă cu dușmani imaginari pe care îi regăsesc în noi, cei care nu suntem ca ei. Lor nu le pasă că lumea în jurul nostru se transformă și că ziua de mâine poate prinde întreaga Națiune Română pe picior greșit. Nu, dom’le! Ei luptă cu „fașîștii” și, mai nou, cu „agenții americani”, folosindu-se, culmea, de tot felul de extremiști și ciudați!

Apropos, băieți cu epoleți, minerii când îi chemați? Ah, stați așa! I-au chemat deja! Niște tineri de stânga susțin deschis că trebuie să fiu „jertfit” pentru „apărarea democrației” (aia populară, ca în anii ’50, nu?) și chiar bătut, dezbrăcat și lovit până la sânge. Ce ideal nobil au democrații ăștia de rit nou! Cu câtă grijă apără ei poporul muncitor de dușmanul de clasă!

Nu? Pe principiul „noi muncim, nu gândim”, trebuie loviți toți ăia care au cămașă și cravată (bifat), păr lung (bifat) sau ochelari (nu e cazul), ca în Piața Palatului în 1945 sau în Piața Universității în 1990. Comunismul n-a murit, e doar FSN-ismul travestit! Neo-comunismul a devenit, în fapt, la modul cel mai serios, un curent dominant în zilele noastre.

Nu mă tem pentru că, așa cum s-a profețit anterior și cum ne-a arătat și istoria, comunismul va cădea. Acest regim va cădea! Dar să avem mare grijă cu ce va fi înlocuit!

În fotografie am fost surprins în timp ce luptam, la propriu, împotriva curentului, ca un individ periculos ce sunt! Sper să nu ajungă la dosar!

Silvian Emanuel Man