În satul Tranișu, pe Dealul Mincii

În satul Tranișu, pe Dealul Mincii. Înnegurați și năpădiți de mușchi, bolovanii din imagine sunt tot ce a mai rămas din șura familiei Florea. Provin de la vechea ”fundație”. Șura a fost mistuită de flăcări în noaptea de 1 spre 2 februarie 1958, când, împresurați de trupele Securității, frații partizani Teodor și Avisalon Șușman au refuzat să se predea, rezistând cu îndârjire în pofida zdrobitoarei inferiorități numerice. După ce o echipă de șoc (un soi de comando) a încercat în zadar, în repetate rânduri, să ia cu asalt șura, fiind respinsă cu rafale de pistoale automate, securiștii au incendiat-o.

Cel mai probabil, frații partizani și-au curmat viețile cu cele din urmă gloanțe. E posibil ca Teodor să-l fi împușcat pe Avisalon, pentru ca mai apoi să se sinucidă. Își promiseseră asta cu ani în urmă, dacă ar fi ajuns împreună într-o situație fără de ieșire. Și au ajuns. Fiindcă viața partizanilor anticomuniști era o cale fără de întoarcere. O nuntă cu moartea.

Cadavrele lor carbonizate nu au fost recuperate încă, în pofida celor trei campanii desfășurate de echipa de arheologi coordonată de istoricul Gheorghe Petrov, ultima având loc sâmbătă, la inițiativa istoricului și scriitorului Cornel Jurju, președintele Asociației ”Clubul Monarhiștilor Clujeni”. Cândva ne vom întoarce, într-o formă sau alta. Îi vom căuta în continuare. Fiindcă vechile flăcări continuă să ardă, chiar dacă s-au scurs 67 de ani de atunci. Ard în ochii noștri.

Răzvan Gheorghe

(Curând, promit un reportaj de pe Dealul Mincii)