Îmi asum identitatea mea de român

Nu mă cheamă Vexler, ci Mihai, Marin, Corneliu, Ion, Vasile, Radu, Valeriu, Mircea.

Tovarăși, din Cartea mea de Identitate, groasă cât zidul unei cetăți de voievod, nu puteți scoate prin „lege” numele de români. Suntem pietrele tari, așezate de Dumnezeu în neam, unele peste altele. Suntem peretele de la Sarmizegetusa ce răsare din adâncurile pământului, suntem Sfinții Închisorilor, biruitori în frângerea lanțurilor. Între aceste coperți este scris manualul nostru de Istorie a Românilor. Si doar pe acesta îl urmez. Nu mă legitimez ca o marfă scanată printr-un vot dintr-un parlament de tip supemarket, nu mă legitimez prin corectitudinea politică și nici prin capul plecat, mă legitimez prin Voievozi, Eroi și Martiri, prin moaștele Sfinților Români. Identitatea mea personală nu poate fi scoasă din Identitatea Națională și de aceea, oricine din lumea asta, dacă mă întreabă cine sunt, îi răspund: ,,Sunt român și punctum!”, mă legitimez prin Mihai Eminescu.

Fiecare condamnare prin legea Vexler va genera un „antisemitism” artificial, căci Vexler, precum și Institutul Ellie Wiesel nu atacă antisemitismul, ci atacă în mod direct o identitatea națională manifestată de-a lungul diferitelor etape istorice prin personalități definitorii pentru neamul nostru. Legea/ fărădelegea este în fapt cel mai util instrument politic pentru cenzură, pentru consolidarea unei dictaturi străine și producerea unor noi tribunale ale poporului din anii instaurării comunismului în România. Argumentele logice, apărarea în fața acestora sunt o iluzie, judecata nefiind pe caz, ci pe ocupație, bazată pe ocupație, pentru a fi mai în clar. Soluția, mărturisirea, nu sunt eu în măsură să vă o spun, o găsiți însă chiar în jurnalul unui evreu, se cheamă chiar așa, ,,Jurnalul fericirii”. A fost scris de Nicolae Steinhardt, botezat ortodox în temniţă, tocmai de legionarii condamnați astăzi, din nou și din nou, necontenit de aproape 100 de ani încoace, de patru dictaturi, carlistă, antonesciană, comunistă, neomarxistă

Nu știu dacă este „cult” sau „promovare” ce am scris, cu siguranță știu însă că este istorie, o istorie pe care eu, ca român, mi-o asum. Nu mă cheamă Vexler, sunt Mihai. Numele meu este România.

Doamne ajută!

Dr. Mihai Tîrnoveanu

(Sursa: Facebook)