Înapoi în comunism? Știe cineva care este limita legii 168/2025?

La începutul anilor ’50, represiunea comunistă împotriva românilor a fost printre cele mai violente din lume. Regimul a folosit ca instrument principal Securitatea, care a acționat într-un mod aproape diabolic împotriva propriilor cetățeni, mergând până la tortură și eliminare fizică.

Au rescris manualele școlare, au schimbat denumiri de localități, au distrus monumente istorice, au șters din memoria colectivă cărți și personalități incomode. Inclusiv numele unor oameni au fost modificate, pentru a șterge urmele celor care s-au opus sistemului. De exemplu, persoanelor cu numele Maniu li se impunea numele „Man”, în încercarea de a-l șterge din memorie pe liderul țărănist Iuliu Maniu. Și toate aceste acțiuni s-au făcut prin lege.

Tocmai de aceea, orice lege care atinge drepturi fundamentale trebuie dezbătută temeinic în societate, și nu adoptată în grabă, fără o discuție democratică reală.

Într-o societate democratică, nu putem legitima legi care restrâng dreptul la opinie, cercetare, exprimare sau la asumarea istoriei. Așa cum este formulată în prezent, legea nu apără coeziunea socială, ci deschide ușa cenzurii și abuzurilor de interpretare.

Textul introduce noțiuni ambigue și periculoase precum „materiale fasciste”, „doctrine xenofobe” sau „cultul unor persoane vinovate”, fără să traseze granițe clare între analiză istorică și propagandă, între exprimare liberă și instigare.

România are nevoie de legi precise, în spiritul Constituției și al drepturilor fundamentale – nu de formule vagi care pot fi folosite pentru a reduce la tăcere voci incomode sub pretextul protejării societății.

Ion Motea