Nicușor Dan a contestat la Curtea Constituțională legea lui Vexler. Vexler, vexat în orgoliu, anunță că își returnează decorațiile…

Dincolo de contextualitate, Legea lui Vexler este un act legislativ ce riscă să introducă cenzura instituționalizată în România, interzicând cel puțin 8.000 de publicații și eliminând din spațiul public românesc numele a peste 100 de personalități, printre care Nicolae Iorga, Octavian Goga, Mihai Eminescu, Nicolae Paulescu, Vasile Alecsandri. Ca în cele mai întunecate și schizofrenice perioade ale istoriei, legea urmărește distrugerea oricărei forme de omagiere publică: statui, plăci comemorative, denumiri de străzi, institute sau monumente culturale.

„Ignorantia legis neminem excusat” — faptul că Vexler și susținătorii săi ne asigură că legea nu instituie cenzura nu constituie nicio garanție. Dimpotrivă, actul normativ, în forma sa actuală, este aproape sigur că va produce un pârjol generalizat asupra culturii românești.

Într-un gest teatral, menit să impresioneze pe cei slabi de înger, deputatul Vexler anunță că va returna „Ordinul Național pentru Merit”. Să fie sănătos!

„Cei care nu cunosc trecutul sunt condamnați să îl repete” George Santayana.

Să nu uităm broșura „PUBLICAȚIILE INTERZISE PÂNĂ LA 1 MAI 1948”, prin care guvernul comunist, instalat cu sprijinul tancurilor sovietice, urmărea eliminarea publicațiilor „fasciste, legionare, rasiste și xenofobe”. Aceasta a dus la interzicerea a nu mai puțin de 7.694 de titluri, în temeiul Decretului-Lege nr. 364/1945. Motivația oferită atunci de autoritățile bolșevice amintește izbitor de justificările actualei legi:

„Odată cu lichidarea regimului fascist din România s-a pus problema lichidării tuturor moștenirilor pe care acesta le lăsase în urma sa. Una dintre cele mai grele moșteniri era aceea a enormei cantități de material tipărit propagandistic. […]
[…] lupta pentru curățirea sectorului cultural de toate aceste publicațiuni fasciste sau profasciste, publicațiuni care în fond caută să apere și să justifice exploatarea omului de către om, nu va lua sfârșit decât atunci când ele nu vor mai exista decât în câteva biblioteci oficiale, documentare, unde istoricii viitorului vor avea prilejul să studieze epoca cea mai neagră din istoria modernă a omenirii – epoca imperialismului monopolist și a crimelor sale împotriva umanității.”

Chiar înainte de adoptarea legii, în societate au apărut semnale clare de cenzură. Festivalul Bookfest 2025 a anunțat că anumite teme nu vor mai putea fi abordate sau expuse publicului. Anticariatul Artmark a fost acuzat că a vândut un portret al liderului legionar Horia Sima. La Iași, o casă de licitații a fost vizată de o plângere penală pentru punerea în vânzare a unor ziare interbelice. Mai grav, plângerea a fost extinsă și asupra celor care au comandat online respectivele materiale. In mod clar Legea va genera auto-cenzură: editurile, librăriile și bibliotecile vor prefera să elimine anumite titluri din ofertă decât să riște procese și plângeri penale.

Astfel, accesul la cultură este grav îngrădit, iar articolul 30 din Constituție — care garantează libertatea de exprimare și interzice cenzura — este încălcat flagrant.

Referitor la intelectualii vizați, trebuie reamintit că, într-un context istoric irepetabil, unii dintre ei s-au poziționat împotriva acordării de drepturi civile evreilor, sau impotriva greco-bulgarimii sau austro-ungarilor. În loc să explicăm contextul politic, legea pune semnul egal între conducătorii unor organizații naționaliste — care, potrivit actualelor standarde, pot fi considerate xenofobe — și criminalii de război, închizând astfel orice posibilitate de analiză istorică.

Este relevant să amintim că marele istoric Nicolae Iorga a înființat în 1895 „Alianța Antisemită Universală”, iar în 1910 „Partidul Naționalist Democrat” — ambele organizații fiind, la vremea respectivă, marcate de un discurs antisemit și xenofob. Iorga a făcut parte din conducerea acestor organizații alături de profesorul A.C. Cuza, cunoscut drept „părintele antisemitismului”. Octavian Goga a fost cofondator al „Partidului Național Creștin”, formațiune politică ce și-a asumat explicit un discurs antisemit. De asemenea, profesorul Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, a fost implicat în conducerea „Ligii Apărării Naționale Creștine” — filiala din București organizatia avand centrul la Iași — organizatie care avea, la rândul ei, un discurs extrem de ostil evreilor.

Legea nu exclude posibilitatea extinderii acestui caracter punitiv asupra generației lui Mihai Eminescu. Acesta a fondat și condus „Societatea Carpații”, care se opunea categoric greco-bulgarimii, dar și muscalilor sau evreilor — atitudini ce pot fi considerate astăzi xenofobe, dar erau aceptate la aceea data. Se ajunge la condamnare post-mortem a unor oameni care nu se mai pot apara. Se implineste astfel prorocirea parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa: „O să se bată cu noi şi morţi, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apăraţi”.

Mai mult, în logica legii, s-ar putea ajunge teoretic până la interzicerea lui Dimitrie Cantemir sau chiar a lui Mihai Viteazul — acuzat, în anumite cercuri, că ar fi fost „un mare antisemit”. Legea nu oferă niciun fel de limită cronologică: a fost Vlad Țepeș xenofob? Ștefan cel Mare? Decebal? Burebista? Vom ajunge la vorba lui Nicolae Iorga: “Un popor care nu isi cunoaste istoria este ca un copil care nu isi cunoaste parintii”

Silviu Vexler se erijează astfel în judecător al întregii istorii naționale, nu esti deacord cu el atunci domnul Vexler se supara…

P.S. Să nu uităm că Expunerea de Motive a legii face referire la apariția unor conturi online, anonime (deci false), care răspândesc idei rasiste și xenofobe in retelele sociale. Cu toate acestea, legea nu propune nicio soluție concretă pentru combaterea acestei probleme punctuale, ci lovește în schimb în patrimoniul cultural național, punându-l într-un pericol real. Ce legatura are Iorga si Eminescu cu TikTok ramane un mister

Victor Dogaru