Florin Palas: Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, patron spiritual și ocrotitor al Rezistenței Naționale Anticomuniste din Munții Făgăraș. Ion Gavrilă Ogoranu: ”Am ales această sărbătoare pentru că și Sf. Ilie a fost prigonit. Așa am fost și noi, luptătorii”

Ziua nu a fost aleasă întâmplător, bolșevicii au vrut să întineze această zi sfântă tocmai cunoscând evlavia luptătorilor din munți pentru sfântul lor ocrotitor. Completul de judecată, detașat de la Tribunalul Militar Cluj, i-a condamnat la moarte prin împușcare pe Victor Metea, Ion Chiujdea (Profesorul), Laurean Hașu (Leu), Gheorghe Hașu (Ghițã), Jean Pop (Fileru), Nelu Novac, Olimpiu Borzea și Nicoale Buracu. Oameni importanți din rețeau de sprijin a luptătorilor au fost la rândul lor condamnați la muncã silnicã pe viațã (Ion Cristian, Gheorghe Borzea și Ion Bucelea) și la pedepse de 25 de ani muncã silnicã (Victor Șandru și Vasile Bucelea). Părintele Victor Dâmboi a fost condamnat la zece ani de închisoare. Învățătorului Olimpiu Borzea și doctorului Nicolae Buracu le-au fost comutate pedeapsele în muncã silnicã pe viațã.

În noaptea de 14/15 noiembrie 1957, conform mărturiei doctorului Nicolae Burlacu, au fost executați la Jilava cinci dintre luptătorii condamnați la moarte. Victor Metea, care a refuzat să facă recurs, a mai fost torturat timp de cinci luni, condamnat la moarte fiind, și a fost executat în aprilie 1958. Nici astăzi nu se știe unde se odihnesc oasele luptătorilor pentru care libertatea a luat chipul lui Dumnezeu, așa cum frumos a spus unul dintre luptătorii anticomuniști din Munții Făgăraș, Nicolae Mazilu.

Conform tradiției stabilite de luptătorii anticomuniști care au supraviețuit regimului comunist, comemorarea luptătorilor din munți are loc la Mănăstirea Sâmbăta de Sus de Sfântul Ilie (cum se întâmplă anul acesta) sau în prima duminică după sărbătoarea sfântului.

Mărturisitorul Nicolae Purcărea despre rezistența din munți: „Comunismul nu l-am înghițit pe nerăsuflate. Ne-am opus, am rezistat”

„Un neam trăiește și prin momentele de onoare, de demnitate. Noi n-am fost un neam laș, care să depunem armele în fața invaziei comuniste. Încă din 23 august 1944 s-au ridicat grupurile de rezistență. Ne-am numit români și creștini. Acțiunea noastră s-a înscris pe linia strămoșilor noștri, a haiducilor noștri și a tuturor acelora care au luptat împotriva unei năvăliri.

Spre deosebire de alte țări care își proclamă, își dezvăluie toate suferințele, aici restrâng. Ce se știe, de exemplu, despre rezistența din munți? Nu se știe mai nimic. Și noi suntem poporul cu cea mai grea și cea mai lungă rezistență anticomunistă. Comunismul nu l-am înghițit pe nerăsuflate. Ne-am opus, am rezistat”.

În fotografie sunt mărturisitorii Teofil Mija și Nicolae Purcărea la Crucea Rezistenței: